where the wild things are. si nu vorbesc de parlamentul romaniei

ieri a fost ziua de nastere a lui maurice sendak, evreu american considerat unul din cei mai mari ilustratori de carti de copii din toate timpurile, chiar si timpurile cind nu exista decat o singura carte pentru copiii domnului, groasa, neagra si plina de povesti cu gog si magog si oameni care despica marea cu toiagu. maurice sendak e autorul lui where the wild things are, o carte care, zice critica din america, a revolutionat ilustratia si literatura pentru copii.

critica zice asta insa mamele din lumea intreaga, alea care nu au crescut cu basme despre vrajitoare care coceau prunci in cuptor si nici cu povesti cu fetite degerate intr-un cotlon de strada, au sarit in sus urland de parca si-ar fi furat un bocanc in anus de la o cartita gigant: paaaai cum sa desenezi porcariile alea, sunt inspaimantatoare, copilul nu o sa doarma, copilul o sa fie traumatizat.

noroc ca america anilor ’60 era mai progresista decat romania anilor 2000, si nu s-a impleticit in boscorodelile bisericii si-n protestele asociatiei femina, “where the wild things are” este o carte fabuloasa pe care eu n-am avut-o cind eram mica, sa fug in ea si sa nu ma mai intorc decat seara, cu coatele tocite si coltii ascutiti.

nu conteaza, mi-am cumparat-o la 35 de ani, direct de la expozitia sendak din san francisco, pe vremea aia autorul traia, in anul ala spike jonze tocmai scosese filmul “where the wild things are”, nu mi-a placut, dar ce conteaza, noi vorbim aici despre carte. puteti sa o comandati pe amazon, n-are text mult si are cel mai bun gust cu putinta, iaca dovada:

“Once a little boy sent me a charming card with a little drawing on it. I loved it. I answer all my children’s letters — sometimes very hastily — but this one I lingered over. I sent him a card and I drew a picture of a Wild Thing on it. I wrote, “Dear Jim: I loved your card.” Then I got a letter back from his mother and she said, “Jim loved your card so much he ate it.” That to me was one of the highest compliments I’ve ever received. He didn’t care that it was an original Maurice Sendak drawing or anything. He saw it, he loved it, he ate it.”

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: