da vinci si aparatul de legat turistu de glie

11 euro costa biletu de intrare intr-o garsoniera trista, ok, exagerez, apartament de obor cu doua camere si camara, unde un smecheras a varat claie peste gramada reproduceri dupa lucrarile ingineresti ale lui leonardo, mecanisme de lemn care masoara viteza vantului si umiditatea, ridica greutati sau elimina frecarea. o englezoaica grasa intra in sicriutul octogonal, captusit cu 8 oglinzi care-ti permit sa-ti vezi ceafa si cosul de pe buca stanga, ‘baby, trebuie sa intri si tu”, baby se strecoara zvlet intre cei 8 pereti si geme impresionat. leo e tare frate, a facut si prototip de stilou si unul de tanc, ceas si elicopter si submarin, un gater actionat de apa si a creat strabunica mitralierei moderne. sprijinit de peretele negru e o bicicleta de lemn, numa’ buna pentru hipsterime, si p-asta tot nea da vinci a facut-o? hmmm, de asta nu se stie sigur, ca schita a fost gasita incropita pe niste documente dubioase, da’ automatonu e sigur al lui, mai precis robotu medieval, o armura actionata de sfori, tragi in dreapta iti schimba bordura, tragi in stanga, revizuieste constitutia.

in 35 de minute ai terminat opera lui da vinci, ce mai ai de facut? poate sa citesti trei vorbe despre viata maestrului: acuzat de sodomie, s-a refugiat in bratele familiei sforza care l-a insarcinat cu organizarea petrecerilor de la castel si crearea vestimentatiei de bal. un soi de botezatu renascentist, sunt sigura ca a avut o colectie de chiloti care a rupt inima occidentului iluminat. cu aceasta informatie esentiala despre titanul din vinci, iti iei la revedere de la cea mai blazata casierita din univers, treci pe linga muntii de ascutitori chinezesti cu monalisa si iei calea orasului lucca.

declarata noua perla a toscanei, un oras fara staruri dar uniform gratios, cam ca jocul lui deportivo la coruna pe vremea cind ma uitam la fotbal. prinse intre zidurile pe care poporul baga jogging sau se plimba cu bicicletele, sunt jde piete, turnuri cu gradini suspendate, un amfiteatru roman ocupat cu carciumi si magazine, sute de magazine de pielarie care i-au scos din biznis pe vesnicii senegalezi sau magrebieni care-ti vand vuitonul chinezesc, si catedrale iesite ca primarii usl dupa alegerile din 2012. adica multe, nu murdare, cum v-ati fi putut inchipui.

pe treptele uneia, 5 baietasi isi impletesc dreadlocksurile, ma strecor pe linga, in drum spre racorica divina dinauntru.. inauntru avem racorica si o pinctura a lui tintoretto, racorica si pictura sunt impartite cu un grup de mamai din scotia, mamaile se uita ganditoare la pictura si se-ntreaba “who’s she?”, chiar asa, cine e madama cu un prunc in brate plasata de tintoretto taman la cina cea de taina,  toate trei ne scarpinam in barba. frecarea nu ne aduce vreun raspuns. incurcate-s caile domnului.

in piazza napoleone, linga ringispiru care-nvarte puberi cu cosuri, e intalnirea confederatiei vespa,  sunt zeci de bijuterii, tzitzirite-poleite, mangaiate-admirate, uite-o pe aia roz, ai vazut-o pe aia verde? proprietarii isi umfla pieptutzul cu serotonina, vorbesc mai tare, gesticuleaza mai mult. o turista olandeza stranuta vartos, trimitand stropi de cappuccino spre bleul unui scuter. r-ati ai dracu de calatori, sunt sigura ca leonardo s-a gandit la un prototip de masinarie de tinut turistul acasa, dar nimeni nu s-a gandit inca sa-l puna-n aplicare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: