masinile se baga una-n alta ca dumicatii pe gatul lui fomila, gogaltz, gogaltz, florenta inghite mii de masini, ploicica asta face ca totul sa alunece mai bine, autocare si camioane si autobuze, taxiuri, motoare si scutere, dubite, toate curg grabite, se-nvart in ringhishpiru din giratoriu apoi se-mprastie-n 7 vanturi. ceva-mi scapa, am eu apa in urechi sau nimeni nu da niciun claxon?, sunt perfect uscata si da, nimeni nu da niciun claxon. nici aici, nici in pisa care incepe brusc, ca o veste proasta ca ai cancer de piele. pe breteaua care coboara de pe autostrada spre oras, se bulucesc masini intr-un numar de contorsionism: 1457 de elefanti, se leganau, pe o panza de paianjeeen, si pentru ca, nu se rupea, in fatza se mai baga 57 de masini, romaneste, ocolind grosu. astia aici, la mare, sunt mai golani, stiu siretlicurile din trafic.

fiind port, apare si negrul parcagiu si negrul care vinde genti chinezesti si negrul care le face pe amandoua si iti ofera si umbrele, nu vrei umbrele? atunci poate margele? nu multumesc dar sigur mi-ar prinde bine niste uraniu pentru urmatoarea mea bomba care va spulbera toate stalurile cu sorturi cu david in cucu gol si coada de a intrare in turn si chinezoaicele care se pozeaza sprijinindu-l in aer sau strivite de greutatea lui si stolul de negrii care te drogheaza cu plastice si..

pe pajistea din piazza dei miracoli, sunt prabusiti supravietuitorii celui mai mare naufragiu turistic vazut vreodata, adusi de valurile de autocare si aruncati pe iarba sunt zeci de copii cu fetze trase, olandezi apatici, nemti incruntati, americani imensi, unii isi recapata puterile si, dupa ce scuipa 18 euro, iau calea cozii de urcat in turn, coada e gigantica, de leopard de zapada, groasa si intortocheata ca un kurtoskalacsi. idee de biznis: negrii ar putea sa vanda kurtosh sau mici, ceva de halit ca pina ajungi sa intri la turn te-mputinezi de foame.

nu stau la coada, prefer baptisteriul, cel mai mare din toata italia zice fluturasu, creat in 1152, pe vremea cind la noi se descoperea delicioasa mancarica de potbal, un domn rupe demn biletul si intru sub cupola uriasa, iaca si amvonul facut de pisaro, alt amvon iesit din mainile harnicute ale lui pisaro, omul avea multe comenzi, “silencioooo”, comanda o voce calda, statia baraie, un cantec in latina se-nalta sub bolta, alearga pe peretii circulari si iese afara prin geamlacul din tavan, spirito santooooo. turistul inghetat in miracolul momentului reporneste greu, ametit, ce-a fost asta?, e paznicul de la fix si si jumate care intra, canta, ne incanta si apoi iese sa urecheze copiii care arunca can-uri de cola pe linga cosurile de gunoi.

si acum? hai la camposanto, muzeul cimitir, facut pe pamant din golgota adus de cruciatul ubaldo, campo santo a fost marea atractie a pisei inainte ca turnul sa-i ia fatza, plin de sculpturi, basoreliefuri si picturi. a fost distrus in 1944 de o grenada care i-a terfelit fatza, acum, o armata de restauratori au reusit sa refaca frescele lui buffalmacco. triumful mortii, iadul, judecata de apoi te ameninta colorat de pe pereti, printre pacatosi si virtuosi sunt celebritatile vremii, un soi de can-can etern, iote draga ca pe francesca au pus-o la aia buni, eu cred ca s-a culcat cu pictorul si uite-l pe spinello saracu, acolo, dezbracat, in stransoarea krakenului, e clar ca nu a dat bani cui trebuia. un soi de rds-antena 1, santaj si idolatrie, out in the open, pe peretii care dau spre curtea interioara unde, intre tufele de trandafiri e ingropata o antena.

catedrala poate fi vizitata pe gratis, popoare se strang umar linga umar linga avonul cui? al lui pisaro, normal. avem si aici moastele sfantului rainieri, sfantul patron al pisei, dinsul a fost ingropat-dezgropat-transat si impartit in jde relicvarii, sa aiba toata lumea parte de-un osulet infaptuitor de minuni. sub orga e madona cu pruncul, salvata din incendiul care a parjolit catedrala in secolul XV si tinuta pret de 400 de ani sub voaluri, nimeni nu i-a vazut fatza, nimeni nu a stiut cum arata pina la omieoptsutesiceva, daca salvau un balustru in loc de fecioara? daca era ca-n celebra istorie de la cutremurul din 77 cind sotul si-a luat de mana sotia si a zbughit-o din cofetaria de la parterul blocului Dunarea doar ca sa observe afara ca a luat alta duduie? puterea credintei este puterea adevarului.

adevarul e ca mi-e foame, credinta mea este ca voi reusi sa evit capcanele turistice, cu meniu turistic, cu pret turistic, cu zambet turistic si voi gasi ceva demn de un om cu sufletul curat care leaga 3 cruci in fatza bosonului lui higgs care se iteste din spatele lui Isus.