fabula cu maturi responsabili sau 9 oameni si-un cartof

lucrez la un proiect cu world vision, organizatie solida si avida sa ajute copilasi din toata lumea sa aiba o viata decenta. au un sistem ingenios de sponsorizare, te uiti prin baza de date, alegi un copil si donezi 15 euro pe luna. banii nu se duc in gura hrapareata a taticului betiv sau pe smacurile mamei ci sunt gestionati de world vision care construieste o scoala, da cu var pe dispensar, cumpara vaci si cai sau ii scoleste pe amarasteni sa creasca albine si sa faca agricultura. apare in discutie celebra zicala cu pestele si undita, world vision te invata sa prinzi stiuca, nu ti-o tranteste pe masa, de la metro, congelata.

in romania, pina acum, toate proiectele s-au facut cu bani de la sponsori din state, suedia, germania sau din taiwan, adela zice ca aveau pana si parnaiasi care trimiteau, din celula inchisorii dintr-un fund de america, bani unui copil sarman din constanta sau moldova. da’ dupa 23 de ani, headquarterul ongului a zis ca e cazu ca romanasii sa mai lase dusterul si vacantele in grecia si sa se uite o lecuta la cine se joaca goi prin praful olteniei, pepiniera de votanti usele, care face ordine.

asa ca in dolj incepe un proiect pilot world vision, romanii fiind pentru prima data invitati sa adopte un copil folosit drept carlig de marele ong. vorba vine sa adopte ca nu trebuie sa-l ia in casa ci sa aleaga un marian sau o luminita sau un claudiu si sa dea minim 15 euro lunar, din banii stransi urmand sa se rezolve problemele comunitatii in care traiesc marian si luminita si claudiu si, deci, sa traga foloasele, cu mantinela si copiii din proiect.

cum gigi-singurul suflet degraba varsatoriu de valuta-e la parnaie si nu mai poate baga ploi de bani in vizite de lucru prin tara, sarcina world vision e mai grea ca niciodata. ca sa convingi romanetele de nevoia reala pe care o au copiii de banii lor, improscarea cu statistici seci nu ajuta mai tare decat ar ajuta o tura cu aspiratorul la stabilirea curateniei intr-o mina de carbune.

mai bine dati-mi niste exemple, povestiti-mi cateva din cazuri, o trag pe oana de poala rochiei. oana scotoceste in computer si scoate de urechi vreo 8 profile. judetele diferite, sablonul comun:

-parinti someri sau plecati in italia la munca, de unde nu s-au mai intors si nici nu au trimis vreun firfirel. nu au terminat 8 clase, la randul lor au 7-8-10 frati, toti someri sau muncind cu carca prin santiere

-acasa, bordeie crapate, pereti din paianta, podea de pamant, fara curent si fara apa curenta. se doarme claie peste gramada, nu sunt haine, nu exista incaltari

-densitatea pe metrul patrat e mai mare decat in kowloon, hong kong. avem 9 copii, 2 parinti in 9 metri patrati; avem 5 copii, mama, 2 bunici, in 7 metri patrati.

-copiii trebuie sa renunte la scoala iarna pentru ca nu au cu ce sa se imbrace, nu au cum sa ajunga pina la scoala, nu au cum sa invete, ca nu au curent, cum ziceam mai sus

-se traieste din alocatia copiilor, bunici, parinti, capre, vrabii, toata lumea ciuguleste din buget pina ajunge cam la 30 de lei de om pe luna. o familie de amarasteni spunea ca trebuie sa renunte la mancare ca sa poata sa-si permita sa cumpere lemne, ca frigul e mai nemilos decat matzul nervos. asa ca 9 oameni se buluceau la un cartof. nu, nu-i o fabula peruana. realmente 9 oameni pe-un cartof.

-parintii-aia care nu au zbughit-o-n macaronia-spun toti ca isi iubesc nespus copiii, ca nu le pare rau ca au turnat 5-6-7 si au intrat in criza de supraproductie. de ce sa le para rau? ca si ei-parintii-au avut cate 9 frati acasa si au avut o copilarie frumoasa si au reusit sa creasca si sa maturizeze fara probleme.

??????????????????????????????

domnule tata, doamna mama, stimati parinti care nu aveti decat un cartof pentru 9 copii si ii trimiteti in pijamale la scoala, serios? chiar credeti ca ati crescut frumos si ati ajuns niste maturi responsabili?

responsabilitate ar fi sa strangi genunchii si sa nu torni primul copil la 15 ani, al doilea la 16 si la 25 sa ai deja 6 si un post de maturatoare in oraselul de la numai 67 de kilometri de satul tau. responsabilitate ar fi sa nu-i dai sugarului carnati si s-o lasi pe fiica’ta aia mare-de 4 ani-singura cu el, sa-l creasca, cind tu mergi sa culegi nuiele in padure ca sa va-ncalziti cosmelia. si mai ales, responsabilitate ar trebui sa vina de la popa, de la doftoroaie, de la politist, care atunci cind te vad ca ai puit deja 3 pina la 19 ani, ar trebui sa te opreasca: amenda, afurisenie, sterilizare-sa nu mai pui pe lume inca 6 amarati care sa se bata in serile lungi de iarna pe un cartof.

 

1 comment
  1. pe sufletul meu, articolul tau 🙂
    si, in afara de nevoile “primare” (adapost, imbracat, incaltat) un copil are nevoie si de atentie si sustinere … vad in jur cazuri de oameni care au posibilitatea materiala de a creste un copil, dar la care “nevoie spirituale” (si nu vb de religie) ale copiilor sunt satisfacute acasa de urmaritul desenelor animate … poate au ceva noroc si educatoarele fac ceva la gradi, dar ma cam indoiesc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: