Archive

Monthly Archives: August 2013

imprumuturile prietenesti si investitiile in pantofi

August 4, 2013
romania, tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

sorana zice: nu mai da niciun leut imprumut, nu sunt bani pe piata, nu o sa-i mai vezi inapoi. cuvintele ies, se-ntind ca fumu de tigara in aer si tot ca fumul de tigara intra-n nari, otravitoare si inecacioase: cum adica sa nu-i mai vad inapoi? am imprumutat prieteni nu vreun nenic de la coltul strazii.

sorana insista: da draga, prieteni. si ariciu a dat bani tot unui amic, cind s-a facut termenu asta i-a spus ca nu are de unde sa ii dea inapoi pentru ca si-a luat niste pantofi castoci. “pai si eu ce fac? am nevoie de bani”-a zis ariciu. ce vrei fratelo, ti-am zis ca mi-am luat pantofi, esti incredibil. ti dau inapoi cind o sa am. pam-pam.

la televizor, pe kanal d, un titlu gras, trantit pe diagonala, zice: investiti in pantofi. sub litere se grabesc imagini cu sandale aurii, argintii, gablonturi si pietricele, tocuri de 36 de centimetri si fundite de catifea. o reporterita rage in microfon, incercand sa acopere ritmul care sparge boxele: cat a costat tinuta dumneavoastra? un travestit tinand elegant in mana o vaza albastra capacita cu o umbreluta, isi grebleaza agale buclele blonde si susura baritonal raspunsul: 1000 de euro. urmeaza o paparuda invelita in roz. si dinsa a investit tot 1000 de euro. “investitie”, asa se cheama. la anu pe vremea asta o sa scoata dividendele din pantofi si din tzipla roz. asteapta si tu prieten drag care mi-ai dat bani imprumut, asteapta pin la anul. dar daca totusi au luat bani de la banci? improbabil.

ma lupt din aprilie sa obtin un card de credit. am raspuns la ghicitori, m-am dat de trei ori peste cap cu un pahar de vin in mana, fara sa-l vars, am dansat salsa cu un urs pe role, cu greu i-am convins dupa ce investigatorii bancii au vorbit cu patronu, cu femeia de serviciu, sefu de scara si moasa satului. insa a trecut vara, s-a dus dracului sezonu. daca as fi diva blonda nu m-as baza pe cardul de credit. atunci poate un credit de nevoi personale? pun pariu ca travetitul a ajuns deja la refinantare. imi amintesc de duduia care a luat unul, n-a mai fost in stare sa-l plateasca si cind i-au batut la usa-boc-boc-boc-recuperatorii de la banca, a ridicat din umeri, i-a poftit in casa si le-a aratat rochia neagra, cu paiete, cumparata special pentru revelion. revelionul de madafacari unde a fost dusa de o prietena, numai baieti de top 300, numai smokinguri, pantofi cu scart, butoni cu diamante. sansa unica de as gasi un arac pe care sa creasca si sa rodeasca. 1000 de euro a costat tinuta ei, dar alte investitoare si-au dorit mai mult victoria si au bagat si mai mult in rochite, fitze, funditze, poate chiar si-au pus tzatze si si-au umflat buze. domnita din poveste s-a intors acasa pe 1 ianuarie. si ea cu buza umflata, dar nesiliconata. n-a prins nimic, acum are de platit si banii bancii dar nu are de unde ca sugardadi n-a gasit, investitia nu a fost amortizata.

si atunci ce-i de facut? cind banca nu-ti mai da gologani, ma’ta n-are de unde, ca la oltchim nu s-au mai platit salariile din ’94 si mazare anunta in chiloti dungati ca incepe sezonu de impuscat papitoi cu bani pe litoral? ce-i de facut?

te duci la prieteni, colegi, amici, umezesti ochiul, frangi mainile si anunti ca e vorba de taica-tu, e foarte bolnav si trebuie sa il aduci la bucuresti, sa il opereze, sa il intremeze, sa il trepaneze, ai nevoie de 1000 de euro, ca stii cum e cu medicii in ziua de azi, niste corbi, te lasa sa mori cu zile daca nu le umpli buzunarul, 1000 de euro, 2 luni, in 2 luni ii vezi inapoi, jur, nu am unde sa ma duc ca stii cum sunt astia cu bancile si tata saracutul, viata lui e in mainile tale …

nu poti lasa asa ceva sa se intample, ii dai banu pe care l-ai strans pentru vacanta ta ignobila, bati trei cruci marunt si zici “doamne ajuta”. cu putin noroc, in 6 luni te faci cu o pereche de pantofi tiptop. doamne ajuta indeed sa fie numarul tau.

pauza publicitara la casa ponton baraj

August 2, 2013
dutevino, tara lui ba pe-a ma-tii
2 Comments

un zimbru in tricou si slapi te taxeaza la intrarea de la casa ponton baraj, 10 lei daca iti pui prosopu direct pe ponton, 20 de lei daca vrei sezlong, 30 de lei daca naufragiezi in mijlocul unui pat cu saltea invelita in piele alba, john si yoko ono, imagine all the peopleeee.. noi nu platim ca suntem de la agentie si pontonul e al lui nelu, nelu taitelu, patronu lu pontonu si al alunelor ubernuts carora le-am facut reclama atunci si tragem foloase cuvenite acum. doua paturi sunt ale noastre, chelnerita aduce aperol spritz, berici, vinisoare, alune ubernuts-ce altceva?- nelu ne povesteste cum a batut un nas care a fost obraznic si i-a vandut locul in cuseta pentru ca nu s-a suit in tren din timisoara, cum scria pe bilet, ci de la resita. “i-am zis: pai si acum ce facem? si el a zis ca nu facem nimic si atunci l-am boxat in nas. m-am judecat doi ani cu omul, acum abia s-a terminat procesul”. nelu e mare, rosu la fatza, banatean cu entropia crescuta de la gulasul iute, se-nvarte ca bondaru-n borcan, intreaba de-o parte a fileului, alearga pe ailalta parte si isi raspunde, sare parleazu si face stop pe piept, rade, se “inerveaza”, nooo, ce mai beti?

chelnerita surade ofilit, e 11 dar e vlaguita ca un patrunjel tinut prea mult in soare. mai bine asa, aerul curat i-a culcat la pamant obraznicia aia tipica de ospatar roman. e de la aer, clar, pina si cocalarii lor fac fotosinteza altfel si sunt mai spalati. lanturile de aur stau la fel de gat, palarioarele sunt insurubate la fel pe cap, costumele de baie intra la fel de patrunzator intre buci, rujurile sclipesc la fel de umed pe buze. dar aura de bogatie de tinichea e mai putin intensa, tarania are amortizor si nu-ti tuna in urechi, aroganta e pe chill, nu se da in spectacol ca-n mamaia lui mazare.

apa lacului e clara, calda, dulce. uitand cum e atunci cind nu e sare, te lupti mai tare pe cei 20 de metri pina la pontonul plutitor unde zac 6 foci lesinate. boxele barului au limba taiata, e liniste, trei caiace foarfeca lacul si o hidrobicicleta se strofoaca sa tina pasul. nelu ne cheama la masa.

fructe de mare de timisoara, peste de la timisoara, politicieni de la timisoara. cel din fatza, ochi albastri, figura smeada, pedelist, nelu anunta ca el e liberal, pai si nu va dati in cap? nici vorba, se iubesc, maninca plescaind multumiti baboiu de bega si injura cu pofta clasa politica. sunt de acord ca doar udrea a facut ceva cit a fost ministru turismului, sefu autoritatii pentru turism de acum, coleg cu nelu de partid, n-a miscat un deget. poate pentru ca mainile erau prinse sub gramada de promisiuni. cocalarii blanzi de resita umplu restaurantul si infuleca creveti in liniste, cu gura inchisa. pedelistu ma scruteaza cu ochi albastri si ma intreaba daca-l stiu pe enoiu, enoiu de la firma aia de publicitate cu nume de mobil, nokia gen. enoiu de la erickson-da, il stiu, am fost la gala hagi. pedelistu insista. ce reclame ati facut voi? nelu intervine si ii face un platouas: au facut unirea si au facut banca transilvania demult si murfatlar si fulga si ing si ubernuts, “zi ma, nu-ti place ce reclama mi-au facut la alune? am rupt”. pedelistul suge ganditor carnea de baboi dintre dinti, ia un gat de chardonnay de recas si concluzioneaza: desi imi place asta a lui nelu si aia de la ing, enoiu e mai smecher decat tine. ma-ntreb cum am ajuns in ciorba comparatiei, dar n-are a face. cind scrii un blog si ti se spune ca esti mai putin dibaci decat arianna huffington, spui sarumina si-ti fixezi un nou tel in viata. to prove them wrong.

gulasul, frigul si intelectualii

August 1, 2013
dutevino, music, romania, tara lui ba pe-a ma-tii
1 Comment

ocluzie rutiera. masinile parcate pe-o parte si pe alta a soselei inguste si-un militian vigilent au inchis traficul, corturi pe dreapta, pe sub brazi, vanuri trase la marginea paraului, fum de la gratare. scena festivalului de jazz de la garana e privita de sus de mortii satului, cruci si-o biserica atarna in panta, ca un card de turisti indecisi: sa coboare sau nu la un gulas?

frig si izmeneala de vama veche. avem turbane, ii si salvari care spun lumii despre tine ca esti un nonconformist, avem golden retrieverul cu basma rosie la gat, avem rastamanul invelit in carpe, avem barbutze si cercei in nas si fauna clasica de festival. pentru ca sunt 10 grade, la garana avem insa ceva in plus: izoprenul. daca vrei sa fii de-al casei, trebuie sa strangi la subrat sulul de cauciuc verde sau albastru, sa te plimbi cu el ca ghida cu umbrela stransa, insfacata de maner ca un pistol cu rachete de semnalizare, izoprenul iti confera un aer de superioritate, vezi bine nu esti un paltonar de pensiune ci un nativ, care doarme, respira si se hraneste cu jazz. when the world zigs, zag. garana s-a nascut cu tine, tu esti garana.

nelu e sponsor si sta la masa sponsorilor, el, familia lui si un pet imens de palinca, “viniti bai aici”, venim, ce dracu sa facem, ne-nghesuim ca o colonie de pinguini imperiali, unii-n altii, pe scena niste lituanieni (cred) se-ncalzesc lovind frenetic instrumentele. in ciuda halimaiului doi nenici dorm lemn pe bustenii din fatza scenei. dorm sau poate au decedat cu zambetu pe buze visand la o plapumioara, ca fetita cu chibriturile.

parul lui florian lungu s-a ridicat-cobra nervoasa in crestetul capului- florian nu stie de iminentul atac si spune senin, balbait si fara pic de umor bancuri. e pauza si norodul s-a inghesuit la tarabele cu crapau. alergam intre tejghele cu paprika, carnati, gogosi si langos, carne perpelita, carne rumenita, carne frigaruita, muraturi si uite pita unsa cu untura si boia si ceapa rosie, vin fiert in pahare inmuiate de caldura care ti se preling dalinian printre degete, ceasuri topite atarnand de crengi. o muiere muntoasa, corp de kraken si cap de husar nebarbierit, incununat cu coronita de dantela, invarte cu dexteritate polonicul si pune sanatos gulas in farfurii de plastic alb. ies aburi din pahare, aburi din mancare, aburi din guri si din nari. abureala.

la dreapta, un actor ratat de bucuresti cocleste libidinos o fetiscana de banat care se hlizeste incurcat-gadilata de limbile primite in ureche, stanga, un ziarist-activist de vama veche, a ascuns furoul negru de plaja sub pantaloni si suba si scruteaza demn adunarea, in fatza un cantaret vestit strange maini, pupa obrazuri, linge tuici. piar-piar-piar.

reincepe muzica, poporul nu se clinteste de la potol. polonezii sunt mai buni dar tot nu reusesc sa trezeasca bustenii adormiti in iarba. frigu musca, tataie cu microbuzu a sosit, haide fratioare mai repede, sa plecam, ca se face 12 noaptea si imi creste turban in cap, raste in par si-un cort la marginea valcelei. si poate chiar o sa incep sa rad la glumele domnului lungu.