evadarea din casa domnului hyundai si alte povestiri

bulevardul e curatat cu racleta si periuta, centimetru cu centimetru spalat de catre mainile dibace a 4 nenici ciuciti pe vine. de-a dreapta si de-a stanga cresc enormi, zgarie nori, pieptanati cu carare pe mijloc intr-un coc tzuguiat, biserici trimit cruci de neon, rosii, spre cerul intunecat. in sfarsit, am ajuns in bukchon, zona istorica unde strazi intregi sunt aliniate cu hanokuri, casele traditionale coreene.

cartieru de hanokurihanok gahoe e plin ochi de puberi aliniati pe braul de lemn al curtii interioare ca niste pasari imense, 80% au ochelari, 100% au in poala cate un telefon samsung gigant, nu discuta unul cu altul, fiecare e legat ombilical la lumea aflata la sute de kilometri de locul unde sunt acum si, desi asculta rapperi americani si madonne, niciunul nu stie o iota engleza. gazdele, doua femei zambitoare isi flescaie crocsii prin curte si-mi fac vant intr-un dulap. ho-paaaa.

am dat 90 de dolari pe noapte pentru o camera de 2 pe 2, cu un geam mic de parnaie si un televizor, desigur samsung, gras si batran, sforaind negru langa un turnulet de plapumi si paturi pe care trebuie sa le organizez intr-un culcus pe podeaua de lemn. baia? e undeva pe hol, trebuie insa sa reusesc sa trec de bariera de puberi latita cu telefoanele in prag si apoi de bagajele lor explodate de pe hol. gazda numaru 1 nu vorbeste engleza spre deosebire de gazda numarul 2 care nu vorbeste deloc engleza si nici nu da semne ca va vorbi vreodata. gazda numarul 1 zice ceva repede, zambind larg, un australian-de fapt libanez francez care a stat la londra si acum locuieste la sydney unde ploua mult-intelege ceva japoneza si reuseste sa desluseasca viersul coreean: trebuie sa ne mutam. noi toti astia caucazieni trebuie sa ne mutam in casa mare.

hanokuri in toate partile

e mult mai bine-ma asigura husein, libanezu-englez-australian, nascut in gabon (ultima infomatie se adauga in fata portilor electrice ale palatului de beton), pentru ca aceasta casa noua e mult mai generoasa cu spatiul. gabonezu-libanez-australian-francez a stat acum niste ani tot in casa mare si poate sa spuna cu mana pe inima ca apartine familiei hyundai. eeeeee na, adica chiar aia cu masinile? da duduie, fix, e a familiei hyundai si noi o sa stam cu totii sub capota de beton a domnului hyundai. imi fac cruce si intru pe portile deschise de catre butonasu fermecat tinut de gazda numarul 2, tropaim 10 metri prin curtea exterioara si ne oprim in fata celui de-al doilea rand de garduri electrice, alt buton, intram. si acum suntem fatza in fatza cu gardul numarul 3 de blana alba si colti si maraieli nevrotice. sunt cei doi caini ai familiei hyundai care ataca miseleste calcaiul, gazda 2 latra scurt la ei, cainii o tulesc intr-un foisor de lemn si ajungem, in sfarsit, in holul rezidentei hyundai unde 14 perechi de pantofi aruncati alandala la usa, ne anunta numarul refugiatilor din vastele interioare.

husein ia o camera cu pat, eu primesc biblioteca cu podea de marmura, geamuri imense si rafturi de carti intercalate cu diplome, medalii inramate, cupe, busturi de bronz. iaca si un fotoliu de piele din ’60 si un video din ‘82. unde dorm? gazda 2 sapa in dulap si scoate doua plapumioare pe care le intinde pe marmura moarta, mausoleul e pregatit, ce cinste mai mare decat sa fii ingropat in biblioteca domnului hyundai, alaturi de premiile dumisale?

primesc un sapun de casa cu miros de fructe, un prosopel de 20 de centimetri pe 40 si invitatia sa ma trezesc dimineata la 7 pentru micul dejun. llibanezu-gabonez-australian traduce chestiile astea pentru ca nu inteleg nimic. tot el se jura ca a vazut in casa un altar cu poze ale lui kim il sung, ca sigur familia hyundai e din coreea de nord si acusi se roaga pentru sanatatea lui kim jong un, grasul din fruntea natiunii de slabi. doamne dumnezeule, bat din nou o cruce cu ochiul agatat de neonul rosu al crucii din varful bisericii catolice de peste drum.

de ce ne-au mutat? overbooking, gahoe hanok e vestit in lumea cinefililor fani ai telenovelelor coreene turnate aici si acusi e plin de copilasi care sigur nu ne-ar fi lasat sa ne odihnim. cainii latra isteric si husein e priponit in usa, gazdele 1 si 2-ia-le de unde nu’s, alergam prin ploaie cu colt alb dupa noi, sarim primul gard, sarim al doilea gard, palatul hyundai ramane in spate, ascuns in bezna uda. un soju curge cald pe gat. buna dimineata.

1 comment
  1. agurida said:

    Ce bine iti merge condeiul cand scrii despre calatorii!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: