odiseea spatiala si sandra bullock

n-am laptopu la mine, deci nu am poze, deci nu pot sa va arat coreea azi. asa ca fac rocada, mut cartea de marti pe luni ca sa vorbim despre “the man who ran the moon” aka james webb, tatucul nasa, omul fara de care apollo nu pleca nici macar pana la colt, sa-si cumpere paine.

dar ce-mi veni? am vazut gravity, filmul cu sandra bullock mai imposibil de ucis decat bruce willis. nimic nu poate sa o mierleasca pe doamna doctor, nici temperaturile extreme, nici lipsa oxigenului, nici impactul cu un nor de ramasite ale unui satelit rusesc care gonesc cu 80.000 de kilometri pe ora, nici incendiul din statia spatiala, nici palitura cu ceafa de perete dupa ce si-a luat un extinctor in mufa, nici apa intrata in capsula chinezeasca obosita, care arata cam ca butoiasul submarinului proiectat de davinci in secolul XV. dar parca putin mai ferchesa decat soiuzul terfelit, imbracat intr-o pufoaica de pasla, cu un design trist, de jucarie de pe vremea lui ceasca.

si uite ca am ajuns la legatura cu cartea lui pierce bizony: desi internetul zbarnaie si avem iphoneuri care vorbesc cu frigiderul si ne gasesc locuri de parcare si oferte de chiloti, tehnologia zborului a ramas cam la fel de primitiva ca pe vremea lui nea Webb cand 3 astronauti de pe apollo 1 s-au copt ca fasolea cu carnati de la sadu in racheta, din cauza unui scurtcircuit.

anul era 1967, kennedy era deja oale si ulcele, se cheltuisera aproape 20 de miliarde de dolari pe apollo si pentru ce? rusii o luasera din nou inainte, in soiuzurile lor puchinoase. manati de patriotism si dementa, webb si echipa lui au reusit sa trimita la sute de mii de kilometri in spatiu o racheta a carui computer avea o memorie de 64 de kilobytes-cam de 932.000 de mai slaba decat cea a unui smartphone (au calculat altii, cautati pe net)-si sa aduca tefere inapoi cele trei sardine zburatoare. de fapt nu webb, capul lui a cazut odata cu accidentul lui apollo 1, in mijlocul unui scandal gigant de coruptie si management defectuos.

“the man who ran the moon” vorbeste despre o epoca, ultima epoca, a cutezantei care a crapat odata cu ascensiunea bancilor si a contabililor la putere. daca astronautii au avut parte de celebritate, james webb a fost maturat sub pres, pana cand a fost scos din cutie si reabilitat de curand de nasa.

cartea se-ncheie trist, al dracului de trist. nu-s bani nici macar pentru servetele umede pentru statia spatiala internationala, nu e vointa politica si sandra bullock si ailalti de-o sa mai mearga in spatiu, o sa se intoarca tot cu teleguta batrana a soiuzului pentru ca odiseea spatiala e sooo yesterday. si oricand poti sa mergi printre stele folosind un app pe smartphone.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: