atarnand pe cortina de fier. in vizita la cea mai inarmata granita din lume.

mailul de la agentia de turism care organizeaza excursii la zona demilitarizata de la granita dintre cele doua corei ma baga-n sperieti vestimentari: nu ai voie sa te prezinti in tur imbracat in maieu, nici in tricou cu gulerul rotund, nu in sandale sau flipflopsi, nu in trening, nu in mini sau pantaloni scurti. sa nu carecumva sa alegi din vasta-ti garderoba de vacanta taman pantalonii de piele sau blugii cu gauri in ei sau prespalati, n-ai voie in hainute “military style” sau de culoare bleumarin. de ce, de ce, de ce, de ce, intrebi si raspunsul vine scurt si aspru ca o caramida-n parbriz: pentru ca asta e dress codu tovarasa, nu-ti convine, nu pupi panmunjom si nici vizita la joint security area.

ok.

scot cardul, fac turul mallurilor, imi iau camasuta cu guler corect, imi curat pantofii, trag sosetele pina la genunchi si imi tai unghiile, la 7 dimineata, rupta si sparta, ma prezint in fatza biroul agentului de turism care a semnat corespondenta dintre noi cu “tourdmz” (demilitarized zone) ca sa ma trezesc fruntasa grupului format din 6 canadieni ponositi care au venit cu rucsacul la ei, in caz ca nu-s corect intoliti sa mai puna pe ei o carpa, un domn chel dar cu o barba imensa, pe care frate-miu ar fi putut sa-si scoata la vanzare intreaga sa colectie de martisoare, un cuplu de irlandezi sleampeti, desigur in sandale si maieu si un englez in camasa dar in blugi spalaciti, unde nu-s picioare vai de bust. ce ne facem fetelor, ii trimiteti acasa? nici vorba, oamenii se inghesuie in autobuzul cu ferestre incondeiate cu perdelute de dantela, domnul cu barba cat pleata mariei dragomiroiu, si-o asterne pe burtica si apoi adoarme ametit de ploaia molcoma de cuvinte ale ghidei care vorbeste engleza pe sarite dar compenseaza cu “iu nou” si zambete cu subinteles. i don’t know dar ciulesc urechea pina simt ca prind cuvinte cu toata suprafata pielii, cu obrazu, cu palma, chiar si cu bucata de gamba care iese de sub soseta. ghida isi cere scuze ca am plecat cu 3 minute intarziere in tur, desigur exista si o scuza, 3 cetateni care au rezervat excursia la granita cu coreea de nord, nu au reusit sa ajunga la punctul de plecare, “but they are alive, you know?”,

zona demilitarizataseulul e la 40 de kilometri de granita cu nordul. orasul se varsa, imens, intr-un rau lat care, zice mamzela cu microfonul-este chiar granita cu zona demilitarizata. un rau malos alergand pe linga autocar, un rau de 430 de metri latime cand e reflux, un fluviu de noroi in care, in urma cu doar 2 zile, s-a aruncat un cetatean din sud, incercand sa ajunga la granita de nord. a inotat vitejeste pina ce a fost prins din urma de un glont si gata, spionul fugar a decedat, caci-desigur-era spion. sudul e un svaiter infiltrat de elemente rauvoitoare din nord.

ghida povesteste ca atunci cind era la scoala, sa tot fie vreo 15-20 de ani, nordul trimitea baloane-d-alea de jules vernes-cu manifeste, daca nu predai fluturasu politiei erai considerat spion si te-nghitea parnaia, you know? da soro, paranoia are o casa si la paralela 45 nu numai la 38.

zona demilitarizata domnul cu barba pin la bracinari imi paseaza un set de formulare, sa le dau mai departe dar sa-mi pastrez si eu unul si sa il completez, sa il semnez “that you don’t mind if something bad happens”, ce ar putea sa se intample nasol? sa fie tentative de rapire, sa fiti impuscati de lunetisti, sa..you know..die.

d-aia nu te lasa organizatorii turului sa vii in slapi sau sandale, ai aderenta mai mica, iti fuge piciorul cand trebuie sa o rupi la fuga din calea unui detasament de ostasi nordici. dar in fusta sau pantalon scurt sau maieu sau trening sau blugi prespalati sau in haine de culoare bleumarin sau military style de ce nu am avut voie sa vin?

pentru ca politia modei sta de paza in cladirea nordului, te filmeaza, pozeaza si te da la televizor: uite ce rupti in cur sunt astia de viziteaza sudul, niste golani, niste terchea-berchea. propaganda face din pantalonii tai de piele o prastie cu care arunca rahat in imaginea coreei de sud si noi nu putem sa le permitem asta, you know?

acum cateva luni un turist ajuns pe granita cu un tur din coreea de sud.. da’ ce, coreea de nord face si ea tururi?. “pai si normal, mai rar, anul asta am vazut foarte putini vizitatori in nord dar am avut un italian care a fost anul trecut sau acum doi ani in coreea de nord la dmz si apoi a venit si a vizitat si din sud dmz si ne-a aratat pozele din nord, e extraordinar sa vezi granita dinspre ei. noi vedem doar bucata asta, you know?”. revenind, acum cateva luni, un turist coreean venit din sud, a dansat gangnamstyle in fata cladirii nordului, imediat a fost saltat de soldatii sudisti si a stat 24 de ore la arest, pedeapsa ca a furnizat fenianului munitie pentru propaganda.

granita fotogenicadeja nu mai e amuzant, ghida se plimba prin autocar si ne face instructajul ridicand nivelul paranoiei la cod rosu aprins: nu aveti voie sa faceti cu mana inspre nord, nu trebuie sa aratati cu mana catre nimic, nu trebuie sa faceti gesturi bruste, nu trebuie sa fugiti, sa nu intrati in vorba cu soldatii coreei de nord, o sa incerce sa va incite, doamne dumnezeule-patimile sfantului anton, dar voi sa nu raspundeti, ati semnat declaratia, you know?

autocarul se opreste la baza bonifas unde suntem preluati de sergentul american benedetto. mai are cateva luni de stat in coreea si apoi o taie, ca s-a cam saturat.

va urma

maine va povestesc partea a doua a distractiei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: