razboiul molcutz si artele martiale

“nu vorbiti cu ei, nu raspundeti daca sunteti provocati, nu fugiti, nu radeti, nu aratati cu degetul, nu faceti poze catre obiectivele din sud” latra la noi sergentul benedetto, cum adica din sud?, “da domnita, din sud. acesta este ordinul, nici eu nu inteleg prea bine de ce. cred ca le e frica sa pozati inspre sud, sa puneti pe facebook si nordul sa vada mai bine ce are sudul ascuns in DMZ. nu aveti voie sa pozati nimic din spatele vostru. doar in fatza, doar spre coreea de nord puteti sa faceti fotografii. in lateral nu”, cum adica sa fim provocati? intreaba doamna kennie, o irlandeza plecata fara haloperidol, cu parul vraiste si creierii tapati, “in cladirea din dreapta voastra, cum va uitati spre nord, sunt garzile nordului. noi ii spunem monkey house. se stramba la noi, ne injura, ne provoaca. nu raspundeti la provocari”. doamna kennie n-ar sti cum sa recunoasca o provocare nici daca ar lovi-o cu un ciocanel de snitele in ochi strigand “sunt o provocare”.

gata? benedetto alearga pe scarile lui freedom house, cladirea construita de natiunile unite pentru organizarea intalnirilor familiilor despartite de cutitul care a taiat tortul in ’53. freedom house e mare, de marmura, goala si folositoare precum constiinta lui ion iliescu. nordul a refuzat sa aduca familiile la intalniri, de frica sa nu fuga in sud, sub protectia UN. ghida strecoara repede o ultima informatie: ieri a scris in ziar de un batran nonagenar care astepta de cateva zeci de ani, sa tot fie 2-3, sa isi revada fiul. a fost anuntat ca s-a amanat din nou intalnirea si mosulanul si-a pierdut rabdarea si viata intr-un atac de cord.

dar cum se fac revederile? prin loterie. familiile isi baga numele in marea tombola si asteapta sa fie extrasi. daca nu functioneaza calcatul in rahat si nici spartul paharelor, norocul ti-l poti face singur incercand o penetrare pe la frontiera cu china, in nord est, svaiterul prin care intra in tara lui kim-jong-un casete cu gangnam style si telenovele medievale sud coreene. liniste-striga benedetto, aveti 5 minute pentru poze, in fata, nu la stanga, nu la dreapta.

podul of no returnfrontierea se intinde ca un snur de ciment, calcata de 3 baraci albastre. cu spatele la noi stau 3 soldati sud coreeni, cracanati, pumni stransi, pozitie de tae kwon do, doi dintre ei ascunsi pe jumatate de doua dintre cladiri, unul in mijloc. ce fac acolo? sunt tinte pentru sniperi in cazul in care iese vreun taraboi si incepe sa se traga. cei ascunsi pe jumatate au astfel mai multe sanse sa nu fie impuscati mortal. pai si domnu din mijloc? el e pus mai la caterinca, pentru turisti, ca da bine in poze. disneyland ideologic. alti 3 soldati se plimba prin fatza noastra, raybani purtati la intimidare si..unul din ei se duce glont la benedetto, zice ceva la urechea sergentului, acesta tzasneste catre unul dintre turisti “sir, you made a picture with that building? please erase that picture for me”, da’ ce-a pozat domle?, o cladire mai la dreapta, nimic special. monkey house e goala, nimeni nu-i inauntru sa o provoace pe doamna kennie, un singur nord corean sta teapan la intrarea in cladirea plina de camere si lentile intoarse catre sud din spatele carora, spune benedetto, suntem studiati cu atentie. imi aranjez parul sa fiu sigura ca nu o fac de rusine pe mama.

suntem norocosi-ne instiinteaza sergentul. putem sa vizitam cladirea unde in ‘53 a fost semnat armistitiul care a suspendat razboiul corean, in probabil cea mai lunga pauza publicitara din istorie. http://en.wikipedia.org/wiki/Panmunjom. “noi nu l-am semnat, you know?” sopteste ghida, “noi nu am fost de acord sa lasam fratii nostri la nord dar natiunile unite au semnat pentru noi. de fapt americanii, you know?”. da soro, i know. daca nu erau ei, armata coreei de nord si-ar fi clatit in ’50 sosetele in stramtoarea coreei, daca nu era macarthur aveati acum la televizor vizita lui kim jong-un intr-un magazin de carne.

coreea de nord dinspre sudam scris acum vreo doua posturi despre asta, dar ca sa fiu sigura ca nu va vaduvesc de informatie, revin cu pasajul despre panmunjom:

intram in baraca din mijloc e zona de intalniri intre cele doua tari. are doua usi, noi, turistii, intram prin usa dinspre sud, usa dinspre nord e inchisa. in mijloc este o masa si langa masa, intr-o pozitie alerta, cu pumnii stransi si ochii ascunsi dupa ochelari de soare, este un gardian sud corean care ne pazeste pe noi si pravalia. sergentul american care ne insoteste zice ca soldatul sta in pozitie tae kwon do si sa nu-l confundam cu un baietas de la palatul gyeongbokgung, cu barba falsa. nu aveam cum, asta nu are fir de par pe fatza. sergentul spune ca la o simpla atingere, starea de concentrare extrema se rupe si bratul incordat al garzii ne va gauri plexul. da’ de ce e atat de nervos soldatul? trebuie, daca nu e vigilent, putem cu totii sa patim buba. nu cu foarte mult timp in urma, un soldat sud corean care a deschis usa dinspre nord in momentul predarii salii (nordul si sudul o ocupa pe rand, daca nu o folosesc la intalniri bilaterale), a fost insfacat de maini si smuls afara pe usa de cei din nord, noroc ca mai era un coleg sudist care l-a prins de mijloc, l-a tras inapoi, a inchis usa si astfel primul nu a fost rapit si dus la fenian sa devina jucaria propagandei. sergentul spune ca daca nu aveau centura neagra in tae kwon do, coreenii din nord-fiind mai multi-reuseau sa ii rapeasca pe cei doi sudisti din sala de conferinte. muaica mia. ma uit la usa, clanta nu e atinsa. americanul ne asigura ca nimic nu se poate intampla, acum procedura deschiderii usii presupune ca soldatul din sud care face operatiunea trebuie sa fie inlantuit de mijloc de bratul unui alt soldat, ca sa nu poata fi smuls de pe picioare de o zmucitura venita din cealalta parte a usii.

benedetto ridica din umeri. el nu are decat un pistol si pare relaxat. insa soldatii sud coreeni o ard permanent cu tot echipamentul de razboi pe ei, cu nervii intinsi ca horia pe roata. razboiul rece s-o fi  terminat dar aici caloriferele sunt reci si trebuie sa stai cu 3 sube pe tine sa nu te ia frigul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: