incidente diplomatice si incontinenta urinara

sergentul benedetto ne preda ghidei care ne indeamna sa cumparam soju nord corean de la magazinul de suveniruri al bazei bonifacio pentru ca vinul din coreea de nord nu-i botezat cu permanganat si amoniacat si un saculet de e-uri si g-uri care-ti accelereaza gravitational caderea capului pe masa. nu. “poti sa bei oricat soju din nord vrei, ca nu te doare a doua zi capul, you know?”, iu-huuuuu. doamna kennie si sotul sau cu fatza de degustator profesionist de spirt strecurat prin paine, se arunca la standul de bauturi. grabiti-va-ghida ne mana de la spate-mergeti si faceti pipi ca nu mai gasim toalete pina la urmatoarea destinatie.

care este exact la 10 minute distanta. iesim din zona militara a dmz, acum suntem la civili care, ce sa vezi, au pus-o de-un parc de distractii in buza podului “of no return”, locul in care s-a facut in ’53 schimbul de prizonieri intre cele doua jumatati de corei. podul e ascuns dupa un gard acoperit de carpitze si drapele, parcarea e sufocata de autocare din care se revarsa jumatate de china, impingandu-se, scuipand, varandu-ti coate-n burta. ghida ne da 15 minute sa ne bucuram de halimaiul monstruos din jurul unei locomotive ciuruite, 1022 de gauri-zice placuta de langa. un chinez pitic si cocosat ma apuca frumusel de mana si ma trage intr-o parte, ca sa poata nevasta-sa sa faca o poza fara caucazieni labartati in cadru. va-n gura, cine-o mai lua tenisi vreodata de la voi.

locomotivadoamna si domnul kennie sunt undeva in mall-ul din stanga, de pe a carui terasa ai o vedere mai buna a podului, timpul nu are importanta pentru ei si tot grupul asteapta zguduiti usor, de torsul autocarului, intoarcerea cuplului irlandez pe pamant. linga autocar este un monument care spune ca din nord s-au refugiat 4 milioane de cetateni si razboiul a facut 6 milioane de victime. matematica genocidului e foarte imprecisa. nu ca reteta de bulgogi pe care ghida nu mai ispraveste sa o istoriseasca inainte sa ne bage pe gat cea mai gretoasa masa servita in intreaga coree. si din nou la drum. dar nu inainte sa mergeti la baie, sa faceti pipi, you know? e drum lung pina la dorasan station.

15 minute. atat facem dupa ce ne invartim de doua ori cu autocarul pina cind granicerii verifica lista de turisti din autocar care nu corespunde cu cea trecuta pe hartia agentiei-normal, 3 nu au reusit sa ajunga si nu sunt cu noi. mai facem o tura, hai ca am trecut.

dorasan stationdorasan e tzitzirit mai ceva ca otopeniul. ce e aici? o gara, gara care ar fi conectat coreea de sud cu nordul, cu liniile ferate chineze, transiberianul si deci europa. poarta catre transportul feroviar mondial.

gara a fost construita la inceputul anilor 2000, cind foalele prieteniei dintre nord si sud reusisera sa aprinda foculetul colaborarii economice. a fost data in folosinta in 2007 si prin dorasan au trecut spre baza industriala din kaesong-cel mai sudic mare oras nord corean, trenurile cu materie prima si navetisti. si turisti. turisti sud coreeni pentru care vizitarea -chiar si numai a DMZ-ului-este un efort urias. trebuie sa depuna cu o luna inainte o cerere la ministerul unificarii, dosarul e verificat de 18 ochi de birocrati care isi dau sau nu acordul. dupa un an de la deschiderea garii, manata de un pipi sau de-o durere de glezne, o turista sud coreana a iesit de pe traseul oficial al excursiei cu grupul, undeva in coreea de nord si si-a furat scurt un glont in cap de la un soldat nord corean. peste focul colaborarii si prieteniei s-a rasturant putineiul cu urina al scandalului diplomatic. gata.

coreea de sud a inchis gara, a inchis podul, biznisurile de outsourcing cu coreea de nord s-au redus, s-a zis cu productia ieftina de incaltaminte si imbracaminte la kaesong. dar ghida are incredere in kim-jong-un care, cu putin timp in urma, la campionatul de haltere organizat in coreea de nord, a permis, pentru prima oara in istorie, sa se asculte imnul si sa fluture steagul coreei de sud, atunci cind un sportiv de aici a castigat medalia de aur.

eeee? ati pus stampile in pasaport? da? ce bine, acum mergeti si faceti pipi ca pina la dora observation point e-heee, e cale lunga.

dora observation point10 minute, autocarul se infasoara pe sosea pina in varfu’ dealului unde e punctul de observatie. in fata se asterne coreea de nord. nu poti sa faci poze decat de dupa linia galbena, aflata la vreo 4 metri de parapet. daca te apropi, ai putea sa tragi in chip fortificatiile coreei de sud, sa le pui pe facebook si sa ai pe suflet o invazie nord coreana cauzata de informatiile tale puse pe net. 6 degrees of separation, daca ma chinui un pic sunt sigura ca gasesc 5 oameni care sa ma duca in pas saltat in casuta presedintelui de la fenian. doamna kennie nu vede linia galbena si se repede cu ipadul facand clic si clac de pe marginea terasei. niciun soldat nu o observa sau poate se gandesc ca patratul ala e tinut in fatza pe post de parasolar, sa nu-i intre lumina-n ochi. doamna kennie e spionul perfect. daca nu ar avea probleme cu vezica, sunt sigura ca ar fi ajuns departe.

maine-de fapt miercuri-ultima parte a excursiei la dmz: tunelurile invadatorilor din nord.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: