cine a luat caimacul si de ce

kaymakci pando s-a deschis in 1895 si, de atunci, continua sa vanda caimac gros, din lapte de bivolita, cel mai bun din tot istanbulul, poti sa-l iei la pachet ca doamnele astea titirite, cu insigna cu ataturk in piept, sau poti sa-l mananci aici, ingropat sub valul de miere ca pompeii sub lava, linga un pahar de lapte fierbinte. micul dejun al sultanilor, micul dejun al lui ataturk, pe care pando, copil fiind, l-a vazut de aproape in timp ce-si ducea galetusa cu caimac la palat la dolmabahce.

pandopando e mai batran decat gica petrescu, mai batran decat tata lui gica petrescu si chiar decat radu beligan. are 87 de ani si serveste cu maini tremurande caimacul, vorbeste si niscaiva engleza, zice si un “ce faaa-ciiii?”, cu accentu cocotat capreste in varf de “i”, bine multumesc, ma arunc cu raspunsul dar limba romana a lui pando s-a terminat, asa ca zambeste firav si intreaba “eggs?”.

din bucatarie iese o babuta in pantaloni, optezeci si ceva de primaveri prinse in cununa vietii care-i apasa, artritic grumazu, tarshaie picioarele pina la tejghea de unde serveste un rand de fosile cu basca venite sa-si ia caimac. mos pando s-a asternut la o masa si a varsat solnita, se lasa cu cearta. boscorodeste baba, ea ii raspunde veninos, ca o nevastuica trasa de coada, mosul continua sa trimita prastii cu rahat in directia babei, femeia are un rever puternic de dreapta…

domnu si doamna pandoinfulecand hulpav oua, fiul sau nepotul cuplului octogenar, incearca sa-i desparta. e imens-fiul sau nepotul, un soi de pui de condor crescut de doua vrabii aprige la manie. incapabil sa-i linisteasca, se strecoara pe o usa subtire, suge burta, isi tarshaie un picior, si se suge pe scara interioara. pando aduce cu maini tremurande ouale. si o farfurie cu rosii, branza, castraveti si masline. cinstit.

de pe peretele gaurii, nezugravita din 1895, imi priveste decis in farfurie chiar ataturk. de linga zambesc in sepia strabunul bulgar al lui pando si domnul pando tinerel, cu picioarele stranse, trupul drept lumanare si mana infasurata in jurul bretelei puscociului de pe umar.

caimac cu mierekaymakci e numarul 126 pe tripadvisor. din peste 10.000 de carciumi ale orasului. onorabil pentru un tataie in izmene de postav si cu un ilic pamantiu, acelasi cu care e imbracat in toate fotografiile facute de reporterii de la ziarele turcesti care au scris despre furnizorii de caimac ai sultanului, care au supravietuit schimbarilor de regim, in acelasi colt de besiktas, pentru 118 ani.

ma gandesc din nou cat de sarac e bucurestiul, cu restaurantele lui monotone, cu mobilier impersonal si chelneri amorali, cu spoturi, inoxuri si nesimtire sclipitoare care te chiorasc si te fac sa calci in gaura aia adanca, unde ar trebui sa fie o poveste. si niciodata nu-i nimic.

1 comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: