cum ajungi sa-ti placa romania

tarshaindu-si slapii, baiatul subtirel se aseaza pe vine si ma priveste fix. in jurul meu, pe peronul garii din agra sunt 20-30 de barbati care se uita fix, cu priviri semiretardate, nu curioase, nu intrebatoare. simti cum ochii aduna informatia si o trantesc in haul din spatele retinei, intr-un maldar de gunoi cu care creierul nu stie ce sa faca. toti barbatii au fularele legate peste urechi, ca fundele care prind un ou de pasti, aratand de parca ii dor maselele. unul din ei, o mustata tinerica, ma priveste fix, clipeste, ii simti neuronul aruncand un navod catre alt neuron, incercand timid sa stabileasca o sinapsa, dar dand gres, ca aprinzatorul stricat al unui aragaz electric.

doi barbati se tin de mana si ma privesc, alte doua mustati, elegant inlantuite de brat, s-au oprit la 4 metri si ma cerceteaza atent. femeile au asternut paturi pe platforma, pe care dorm gramada 3 generatii de familii triste, imbracate vesel. un grup de maimute coboara pe un stalp si ciordesc resturi din cosul de gunoi, oracaind, tipand, amenintandu-se  si balacarindu-se. printre liniile de cale ferata trec sobolani mari cat brandu lu smarandescu. nu le e frica de cainii care, langa ei, amusina firmituri. cainii sunt gri cu pete incerte, daca ai vrea, ai putea sa scrii pe ei “spala-ma”, puricii ii sug salbatic asa ca se arunca in atacuri disperate, rontaindu-si pielea de pe shale.

trenul nu vine. e ceata si cand e ceata trenul intarzie. cel de varanasi are intarziere de 4 ore. un ziar de circulatie nationala pronunta sfarsitul lumii. zice asa: “temperaturile ating un nou record minim, delhi ingheata”. mai jos scrie ca au fost 15,3 grade celsius. infofoliti in sube, indienii se-ncalzesc cu paturica de vorbe pe care o turuie fara oprire domnita recitatoare. unul din ei are o vesta cu virgulita lui nike infipta-n piept. calca tzantzos, in timp ce butoneaza mobilul.

la linia 1, stupoare, trage un alt tren, vagoane de vite si miros de pisat. la ferestre sunt bari de metal, arata ca o colectie de celule suprapopulate prin care vezi maini descarnate si picioare negre, cuiburi de carpe si aceleasi fetze posomorate, cu falcile legate cu fularul.

cfr-ul pare brusc o lumina, romania este elvetia+australia+suedia+singapore. tiganii nostri sunt niste genii refugiate, din plictiseala, in haiducie. in afara de mancarea fantastica si de cativa oameni cu frica de kharma, india nu reuseste sa ma miste. dar sunt abia 4 zile si uite ca vine trenul.