drogurile din condimente sau cum sa te rupi cu paprika pe numai 50 de bani

nalin zice ca bautura in india a inceput sa fie un drog social de maxim 20 de ani. indianul obisnuit nu bea, ala de la oras din 2 beri mici e praf, sarind vesel de pe un picior pe altul, cu un ranjet alb intins peste maroniul de vanataie veche de 2 saptamani, dupa ce ai luat o tranta la snowboard. desi toata lumea iti ofera “veli cip, gud cualiti” iarba sau hasis, nu pare ca vreunul din ele sa fie drog recreational pentru poporul subcontinentului.

si atunci, ultima explicatie care-mi ramane pentru atitudinea visator-durere-n-anus-optimista a acestuia, vine din iuteala mancarii. animatia matzelor alearga la cap si transmite creierului: prietene, iote cat de rapizi suntem, cat de iute ardem, cat de tare ne grabim, hai sa ne asezam acum pe ciuci si sa vedem cat de departe am ajuns, eventual sa meditam la ierarhia urgentelor si sa ne descotorosim de simpla lor definitie, caci si-n definitiv, ce dracu e aia o urgenta? krishna iarta-ma, ca uite ce urat am inceput sa vorbesc.

in india, viata insasi este-tautologic, iata, dovada vie a optimismului hazliu nascut din drogarea populatiei cu condimente. avem optimismul feroviar: trenuri care anunta ca o sa ajunga la 12.53, fix si ajung la 19.47. tot fix. optimismul rutier: si ce daca strada are 7 metri latime, si 13 gropi in asfaltul lovit de scarlatina? o sa incapem cu totii, bagati-va nu va temeti, o sa ne trecem, cot la cot, automobil care depaseste camion care depaseste tuc-tuc care depaseste biciclist care depaseste negustoru care impinge carutul cu ceapa care depaseste boul tavalit la marginea drumului. iar pe partea cealalta vine intinsa catre tine, o escadrila cu dispunere identica. nimeni nu franeza si nu trage stanga. toata lumea aluneca lin, claxonand dement, anuntandu-si optimist victoria asupra mortii.

carlos are vreo 6-7 ani. ma ia de mana in timp ce ma uit la iazul din khajuraho si imi povesteste despre familia lui, 4 frati, unul politist la varanasi, altul a murit muscat de cobra si o sora a murit calcata de masina. zambeste inveselit de istorie. plusez cu cunostintele mele moarte: vecinu de la 4 a crapat strivit de un tir, mai stiu niste baieti care si-au rupt capul cu motorul, cutarica are un frate care s-a prapadit de cancer. carlos rade hotarat acum, cu hahaha si hohoho, “we are the same, we are the same” spune el manat de multumirea redescoperirii speciei. stabileste pe chestia asta un mic dejun la el acasa, pentru a doua zi la 8.30. “vin sa te iau de la hotel”, draga carlos, nici vorba, oi fi eu cel mai contipat cetatean din india, dar asta nu inseamna ca vreau sa am urma de colac pe cur, ca cristina, regina r&b-ului in pozele date de pretenu ei pe internet. carlos isi pastreaza optimismul. stie ca voi fi la 8.30 la el, la chapati.badmobil

“schimb valuta”-anunta incantat un indian, cazat confortabil cu bucile pe calcaie, “domnita, schimb valuta”, ii zic: nu multumesc. omul e derutat, “why not?”. chiar asa, de ce nu ai schimba niste valuta, nu simti cumva ca acum ar fi momentul ideal sa schimbi valuta, nu simti aroma valutei transformandu-se in mainile omului pe ciuci, in rupee calde?

scala di varanasi

nu schimb azi, poate maine. “ok, ok, tomorrow. come here morning, i change money”. omul se reinstaleaza in culcusul pufos de optimism, narcotizat de condimentele din mancare, de praful gros care ii tencuieste simturile, de linistea pe care ti-o da siguranta ca vishnu vegheaza, tu n-ai nicio treaba. daca o sfeclesti in viata asta, oricum mai ai vreo 700 de alte vieti in care poti sa-ti iei revansa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: