povesti cu cozi, analfabeti si sindicatul razboinicilor

toata lumea sta cu fundul la taj mahal, zambind prosteste aparatului de fotografiat. nu se pierde nicio clipa, din secunda in care ai trecut de poarta, de est, de vest, de sud, oricare din ele, si cetzos-incert  se decupeaza, alb deschis pe alb murdar, uriasul mausoleu, simti cum magnetismul pamantului se schimba si cum esti intors la 180 de grade, cu dosu la a 7-a minune a lumii pentru un selfie taman bun de catarat pe facebook. tineri si batrani, ranjesc incantati in timp ce trag aerul de motz, in poza aratand cum au apucat de ciucurel ce-a mai inalta cupola a tajului. pe treptele care coboara in gradina se inghesuie juma de indie, ele dichisite in sariuri, ei superiori in hainite europene, sugari mai machiati ca bianca dragusanu, aruncand priviri intunecate din ochii rimelati. de ce ii dati cu negru la ochi? sa nu se deoache? nici vorba, creionul dermatograf te face sa vezi mai bine, trebuie sa pui vartos, sa vopsesti micutul ca pe un urs panda si el nu va purta ochelari niciodata.

trei valuri succesive de pustani cu aparate de fotografiat stravechi, te intreaba daca nu vrei sa faci fotografii. nu, nu si nu.in fantanile arteziene plutesc deja peturi goale si peluza e plina de ciupici zburataciti, aia de ii primesti in pretul biletului scump, de 750 de rupee, cei pe care-te roaga toate tablitele-sa ii arunci numai la cosul de gunoi.

taj inconjuratsunt doua tipuri de intrari-cea rapida, pentru cei care au dat 750 de rupee si cea pentru localnici care au dat 70 de rupee. te descalti la piciorul monumentului si descult sau in sosete te apropi de domnul de la circulatie care fluiera de-si scuipa bojocii, pieptanand multimea de vizitatori. avand bilet scump, am intaietate, eu si alti 50 de straini, urcam treptele lustruite si ajungem pe platforma de unde, un alt gardian, tot cu fluier, ne mana spre intrarea in cladire. ne pupam-noi astia, veneticii, cu o coada groasa de localnici, care tocmai trec pragul, imbulzindu-se, urland, rapaind blitzuri in seminintunericul dantelat al mausoleului. incepe vizita.

suntem invartiti in centrifuga unei uriase masini de spalat. lumea alearga, pe cuvant, alearga, in jurul mormintelor celor doi-sultanul shah jahan si iubita sa sotie mumtaz mahal. se fac poze, blitzuri scot peretii din intuneric, curajosi se catara pe barile care te tin la distanta de gardul dantelat, in spatele caruia, sunt cele doua morminte, tzipa incantati, un tata cu sugarul in brate se napusteste in pogoul universal si apoi e tarat de curent pe usa. watch your feet, watch your feet-striga o englezoaica impinsa de puhoi cu gleznele in pragurile inalte de marmura, cupolele tajului alearga pe deasupra noastra, nu exista mal pe care sa te refugiezi in asteptarea trecerii urgiei. multimea te scuipa afara, ud de sudoare si stors, ca o soseta dupa un ciclu rapid de spalare.

bulucealacoada de la “low value” incinge de doua ori tajul, o data la baza platformei, o data la piciorul cladirii, oamenii asteapta desculti si rabdatori, isi fac poze, se imping, urla.

epitomul arhitecturii mughale este o butaforie de buftea pentru ei. ar da dovada de mai mult respect daca in spate ar fi mickey si donald, tzopaind pe ritm de rockanroll. nu exista nimic sacru si frumos, doar bifatul: am fost, am pozat, uite dovada.

un mos se desprinde din coada si vine hotarat catre mine. din engleza stalcita cresc stramb intrebarile: de unde sunt si cat a costat biletul de avion. ii spun ca in jur de 73.000 de rupee, calculeaza incruntat, da din cap apreciativ si apoi se arata interesat de cat de mult apreciez indian culture. foarte mult prietene, enorm-mint senina facand un om fericit. se indeparteaza incantat, revenind in coada unde il asteapta 2 femei cu talpile vopsite rosii, cu henna.

coada la tajinapoi in gradini: un ghid explica pretios povestea de dragoste dintre shah jahan si mumtaz care a expirat in timpul nasterii celui de-al 14-lea copil din lipsa facilitatilor medicale, pentru ca da, nu o sa va vina sa credeti dar la mijlocul secolului XVII nu existau maternitati. a nascut o fata-spune cu obida ghidul. dupa ce ca e complet aiurea sa faci fete, mai te si omoara la nastere. un alt ghid anunta proiectul taj mahalului negru, pe care sultanul se pregatea sa il ridice acote de taj mahalul alb. canci. de la wiki la orice carte decenta despre taj, toate spun ca acesta este un mit, ca si cel ca shah jahan i-a mierlit pe arhitecti si muncitori ca sa fie sigur ca nimeni, niciodata, nu o sa poata sa ridice o constructie la fel de fabuloasa ca tajul. un alt ghid lanseaza teoria sindicatelor razboinicilor care nu se bat in weekend. aparent sultanul isi lua mereu sotia preaiubita cu el, nu si de data asta, ca era mult prea bortoasa, insa, se batea in cursul saptamanii cu dusmanul apoi sambata si duminica venea acasa, sa o vada. chiar si asa, mumtaz nu a murit in weekend, cand era sotul de fatza, ci poate ca intr-o marti-miercuri, fara ca el sa fie la capataiul ei.

ma simt fix ca in slumdog millionaire. poate ca sunt extra intr-un film prost. care o fi camera sa fac cu mana, poate ma vede mama?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: