cinism si ecologie

stam la satul ecologic kaama kethna, 40 de euro pe noapte, coliba traditionala, apa incalzita in butoias, la soare, plasa de pat de oprit tantarul, sarpele si leopardul, broaste de buda, mici si mari, alungite, verzi si maro, crescute pe sub capac si pe langa, amutite, umflandu-si rapid gusa, ca nastase inainte de sentinta, paienjeni imensi si pasari care gafaie, fluiera, se screm, latra si maraie. sper sa fie pasari pentru ca altfel nu e bine. “sunt foarte multi serpi aici” zice andi, neamtul mereu fumat caci, ca orice sat ecologic respectabil, kaama kethna are si ea lotul ei dedicat de manageri nemti si clientela cu tamburine, de vamaioti rataciti, cu flori in parul nespalat de la tsunami. un foc arde in mijlocul “scenei” de dans, in jur fetele misca din solduri, sacadat, aceeasi muzica de 3 ore jumatate, tu-ti tribalul ma’tii.

pravalit pe o saltea e artistul britanic dan stand de vorba cu tanara fara ocupatie carrie, care acum totusi are o ocupatie, aceea de a goli sticla de vin rosu indian, sula, dulce si mai otravitor decat busuioaca de bohotin de chiosc. dan nu a mai vazut romani, nu atat de aproape, de aia a si plecat din londra, ca sa nu fie luat pe sus de valul de imigranti care a asaltat londra si, na ghinion, da de 2 taman aici la kaama kethna si nici nu sunt din soiul vesel, sa danseze pe muzica ursarului care loveste toba  si care declara fix acum: “nu m-am simtit de mult timp atat de viu ca acum”. ghinionul nostru.

kaama kethnamicul nostru grup e completat de pisica fara nume si cainele patrick-un dog imens, de 2 metri pe 2, parasit de stapanul sau la kaama kethna. sau poate l-a uitat si s-a gandit mult timp in avion: “oare ce am lasat eu in urma la kaama kethna. cred ca o parte din sufletul meu, ce altceva?”. lui patrick nu-i plac copiii, noroc ca nu e coleric ca taica-miu, se lasa, maraind totusi, tras de coada de celeste, fiica in curul gol, de vreun an si-un pic, a unei americance istovite care, in ciuda orei 2 dimineata, nu pare sa vrea sa-si culce progenitura. fetita se taraste de-a busilea pana la pisica, ii pune flori la cap si o acopera cu un lintoliu-servetel, “kitty” urla la ea si matza se trezeste, pun pariu ca nici ea nu s-a simtit de mult timp atat de vie ca in aceasta noapte.

baita de la kaama kethnaritmul african-acelasi, ala de acum patru ore-se inteteste, fetele dau mai tare din cap, colanul de flori joaca mai tare pe piept, focul paraie mai tare, portughezii trag din jointuri si pute a hash de te doboara: de unde ati achizitionat?, “cine noi?”-paraie o pletuta hipiot-hipstereasca, lasand sa-i scape respiratia stransa 34 de secunde in piept. da, voi. “ce sa achizitionam?”, has, “pai asta nu e has, e tutun de ..”. si ponta stie sa minta mai bine. bubuie artificiile ca intr-un asalt final deasupra plajei, d-day, neamtul andi e impuscat in cap, latit pe o margine de masa, pun pariu ca nici el nu s-a mai simtit atat de viu, fiind totusi atat de mort, de foarte mult timp.

sunt preluata in voleu de un grup de indieni din bangalore. de unde stiu ca sunt din bangalore? pentru ca sunt vestiti pentru propensiunea lor pentru alcool. din nou intra in schema vinul sula. gil-gil-gil, pe soseaua gatului, bangalorezii imi expun teorii stranii despre limba tamila si astronomie in timp ce frantuzoaice exasperate, incearca sa explice la telefon, intr-o engleza graseiata, unui tuctucar unde trebuie sa ajunga.

vinul perpetuucarrie e dezlantuita, uite fix pentru asta a venit in goa, ca si anul trecut. de data asta sta 6 luni, dar sa stea numai aici? poate ar fi fain sa mearga pana in varanasi, poate ar fi bine sa se duca in mumbai, desi ii e putin frica pentru ca anul trecut a mers cu autobuzul si a tot mers si a tot mers si la un moment dat vecinu de bancheta a inceput sa se frece de ea, mai intai cu falca, apoi cu mainile, apoi aproape a incalecat-o si, noroc ca un alt calator a vazut, l-a pocnit pe cotzaitor peste gura, a luat-o de brat , a coborat-o in dreptul primului motel/pensiune/hotel si a cazat-o spunandu-i: “niciodata sa nu mergi cu autobuzele locale noaptea. niciodata”. dar carrie inca nu stie ce sa creada, “i-ai cunoscut pe prietenii mei din bangalore?”, cei doi indieni ma privesc apos, sticla de sula goala in mana. focul aproape a crapat si portughezii cu tamburine au obosit. peste jungla creste huruitul rave partylui de la leopard valley. nicio sansa ca plasuta mea de tantari sa ma protejeze de asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: