cum arata un cartier moscovit cu iesire la mare

kola beach este ascunsa langa agonda, inghesuita sub palmieri, ca telecomanda sub perna canapelei; o laguna groasa si rece imparte dealul in doua si pe apa ei verde se foiesc dus-intors, chiraind un grup de foci roz: turistii rusi. sunt 3 terase, una mai stransa cu stanca, unde se sparge valul de mal, intr-o mare de iubire. a doua tronand pe malul drept al lagunei si a treia pe malul stang, blue lagoon. asta e cea in care ajungi dupa ce te cobori spre plaja, de la sosea, unde te lasa taxiul. in cazul in care esti norocos. dupa ce a cerut 600 pe un drum si a acceptat cu amabilitate, din prima, contraoferta unui 700 pe dus intors, tuctucul meu a decis sa ma scuipe intr-o miriste, in mijlocul unei padurici si sa ma lase sa cobor prin junglita, cu ochii-n bolovani si radacini inodate, “ne vedem la 7 fix” a strigat in urma mea. daca e atat de grozav de coborat pe zi, cine are curaj sa se avante pe aici in bezna noptii? cum ar zice taica-miu: pulea spatarul. mereu m-a incantat bucataria romaneasca a injuratorilor, care amesteca expert demnitatea cu flegmele si face chiftelutele astea onomastice delicioase.

blue lagoon verdechelnerul de la blue lagoon a fost rusificat. e prost, lent si obraznic. nu aduce 2 lucruri din 3, l-a luat pe nu in brate, nu au wifi, doar daca esti cazat la blue lagoon poti sa folosesti netul si nici computerul de bar nu-i pentru toata lumea, nu pot sa-ti cheme taxi si nici nu pot sa-ti ofere juma din mancaricile pe care le-au tiparit cu italic pe hartiuta unsuroasa a meniului. stau bine pe paste si pizza, de care isi baga in gura doamna cu sutien batut cu nestemate de langa mine care urla “alioooooosaaaaaaaaa”, cu gura plina, catre fiara care vasleste un caiac, in cerc, pe laguna verde. caci e verde nu albastra, cum zice numele de botez al carciumii. aliosa face o fenta si strigatul mamei trece pe la un metru prin dreapta lui, l-a ratat. mama se pregateste sa mai trimita un proiectil sonic,  dar mai intai sa mai bage niste bere, hop, s-a dus si sticla asta de kingfisher dar cui sa-i ceri a doua ca din trei chelneri a ramas doar unu, care infipt pe cele doua picioare in nisipul din mijlocul terasei, priveste balos la “devusca”, sora lui aliosa. fata-impreuna cu prietena ei, au hotarat acum 20 de minute ca ar fi bine sa se puna la soare. devusca are sutien cu franjuri, prietena ei a mers pe turcoaz sclipitor. prosopul nu sta cum trebuie, asa ca, intorc fesierii catre consumatorii de paste si pizza de la blue lagoon.chilotul s-a uscat si a fugit ca o coaja de mezel, intre buci. indienii de la masa 2 privesc pieriti carnurile, s-a stins orice zgomot pe terasa, intensitatea priponirii prosopului pe plaja taie respiratia. cred ca ar trebui sa faca astia o proba olimpica. la aia de vara, desigur. un soi de sah pentru rusoaice, desi cred ca si domnitele latino s-ar pricepe la acest sport.

fabrica de profile de facebookdevusca si prietena se aseaza, fatza in sus, picior indoit de la genunchi, degetele piciorului incordate in gratioasa pozitie de balet. stau-pe ceas-4 minute 37 la soare. apoi se ridica, strang prosopul si pornesc sa-si faca fotografii pentru facebook, mana in sold, coapsa impinsa in fatza, zambet cuceritor sub ochelarii cu pietricele. arta. indienii se dezgheata, chelnerul se dezteleneste, comertul bubuie, mama lui aliosa si a devuscai primeste berea, eu primesc ceaiul mai putin mancarea. am vazut destul.

in dreapta lui blue lagoon este o alta plaja, cu corturi albe, de safari, varate sub palmieri. in apa se tavaleste un leu de mare din ekaterinsburg, rosu, umflat, urland frenetic de fericire in bataia valurilor. in 4 secunde se formeaza un grup de jucatori de volei: baiatul care strange frunzele si fata de la bar, alaturi de o rusoaica de 65 de ani si un pitic sovietic perpelit la soare. se joaca foarte prost, se urla mult, atat de tare ca nu aud cand, serpeste, langa mine se strecoara un cetatean pe care il zarisem inainte, la vreo 50 de metri departare, dupa niste pietre, fluturandu-si organul la soare, gol si liber. zice ceva in rusa. nu inteleg, ii zic sa o mute pe engleza, omul pescuieste in sertarul cu cunostinte de ingliski, disperat, gata, “water” zice. are un pet gol in mana, inteleg ca ii e lene sa mearga pina la bar sa ceara apa, poate ca aia nici nu i-ar da, ca va spuneam ca indienii de aici au boala socialista a lui “nu se poate”. spune ca el sta in nordul goai si ca a venit pentru doua zile sa vada cum e in sud, pentru ca acolo e odios. de ce? “it’s full russian. too much russian”. hahahahahaha.

cartier din moscovaboala asta o aveau si bietii romani, in turcia. ori mihnea, ori codin, imi povesteau de distractiile romanesti de la all inclusivurile din antalya. cea mai faina era “cine mananca mai mult”. echipa romaniei isi insusea cu usurinta locul 1, dand vioara echipei rusiei, mult mai dezorganizata si mai lipsita de dorinta victoriei. mi-ar placea sa zbor cateva mii de kilometri ca sa ajung in big berceni? as zice ca nu.ii dau rusului apa, imi multumeste si pleaca, robinson crusoe, sa se bucure de cele doua zile de naufragiu pe o plaja din india. imediat langa o bucata de soci.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: