cum sa faci din placere, o afacere. mic indreptare pentru incepatori

taxiul este un hindustan motors din carton presat, soferul il calareste ca pe un asin racit, enervat de accesele de tuse si de opintelile motorului. ne-nfigem in coada de la iesirea din aeroport, de fapt cozile, care se preling pe linga ghereta in care mazgaleste niste bilete un nene, inghitind noxele de la toate harburile care sforaie afara. nu se ridica bariera pina nu te noteaza omul: numarul masinii, adresa unde trebuie sa-ti lasi pasagerii. scrie de mana, in claxoanele hoardei care tropaie la iesire, ambaland motoarele si urland catre bietul scrib. sigur, e mai puturos sa arzi cadavre in varanasi. dar clar e o treaba mai relaxanta. pe locul intai in topul joburilor de rahat din india tocmai a trecut amaratul aflat la rascruce de drumuri.

atentie, pedeapsadupa 10 minute, reusim sa depasim cerberul-notar, cu cancer pulmonar, de la bariera. soferul opreste scurt, dupa colt, si inhata copilotul, un pustan de vreo 10 ani. jobul lui: sa aprinda tigari si sa i le paseze soferului, sa dea geamul jos sau sa fredoneze ceva hituri indiene. afara e noapte si haos. mumbaiul trozneste din bice maaaai, ia mai manati maaaai flacai. tzignale, fluiere, macaituri, trompete, tusituri, urlete si taman acum, aici, in mijlocul haosului, se gaseste claxonu batranului hindustan motors sa dea ortu popii. asistat de melodia cantata de copilot, soferul mermeleste niste cabluri si intra si el in corul de zbierete, criiiiiing-criiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiing, tipam ragusit si ne aruncam intr-o traversare sinucigasa, pe diagonala, a unei intersectii in care toata lumea face fix ce vrea, ca intr-un urias harlem shake mecanic. desi din aer, mumbaiul se vedea luminat feeric, aicisa, pe strada, nu arde un bec. disting cu greu un pod si sub el cateva care vopsite rosu sau portocaliu, cu boi cu coarne imense, de bicicleta pegas, boii si ei pictati, zacand in balti de urina taurina, langa gardul de beton care inconjoara plantatia de hoteluri de 5 stele. caci da, e timpul sa scot slinul de pe mine si am ales grand hyatt pentru asta.

mumbai, baietii cu banicopilotul este varsat la colt, inainte sa dam fatza-n fatza cu paza hotelului. fiecare hotel are o armata, ca un oligarh rus, nu treci pana nu te amusina cainele, nu deschizi portbagajul si nu ti se baga oglinzi sub masina, in anus si in gura. e clar ca taximetristul nu a mai vazut niciodata asa ceva. many money?-intreaba pierit. o sa razi prietene, “dacat” 70 de euro, cam cat ia mazare la mamaia pe o camera storcita, cu amanul pe perete si frana de rahat nestearsa in toaleta.

arta de hol de hotelcalc decisa in holul prin care se plimba europeni in costume si arabi cu prosoape-n cap, cum zice maica-mea. de peste tot apar maini care deschid usi, ridica bagaje, iti culeg matreata de pe guler, 5 stele nenica. din spatele receptiei surade profesionist un tinar robot, editia 2013 care, desi-mi vede nisipul curgand din ureche, ca la vama veche, ma intreaba simandicos: what’s the purpose of your visit? business or pleasure? hahahahaahahahahahhahaa. business, normal, cum dracu. m-am deghizat in hipioata, mi-am plantat calutul de mare in cap, anume ca sa obtin un pret avantajos la hyatt, dar eu am sosit aici ca sa preiau un sfert din actiunile tata in domeniul mass media. omul ma priveste in timp ce bat campii si ma intreaba daca nu doresc sa fac un upgrade, care sa includa mic dejun si net..hop, pai cum adica flacau, la 70 de euro pe noapte, nu am netul inclus? nu-zice senin robotu. dar cu upgradeul de 20 de euro o sa primesc net de cea mai buna calitate, mic dejun, cocktail intre 6 si 8 si transport catre aeroport. bine prietene, m-ai convins. semnez ca primaru, robotul ma intreaba la fel de demn ce ziar doresc. am de ales intre financial times, economic times si hindustan times. toate atarna ca liliecii de clanta, prinse intr-o plasuta brandata fin, aleg timpul economic si receptionerul ma felicita pentru alegere cu un bine plasat “very good choice”. apoi, insotit de un carator, care-si mehlemeste tunica pura sub rucsacul meu contaminat, ma duce catre camera unde urmeaza sa-mi desfasor businessul in viitoarele zile. si de ce nu, si plejarul.

invarte un buton, draperia incepe sa se ridice, electric, uite dockul de iphone, uite papucelu si halatelu, uite ziarul cu bursa, plasma si chitul de cusut, cele doua sapunuri: unu de roze si altul de portocale si periuta de dinti. si uite si mesajul de la directorul hotelului, urandu-i bine ai venit domnule rajhev pdfgsadgfdsdgfcvsauasaceva. nu mie, mie nu imi ureaza nimeni nimic pentru ca sunt bine camuflata. omul cu bagajula asteapta spaga, “nu am decat carduri” il informez netulburata. uite deja cum am facut o afacere. aici, la grand hyatt mumbai, iti tot vine sa faci afaceri. robotul il ia pe hamalul inghetat de refuzul meu, pleaca, la revedere.

vinee politiadupa un dus care spala ceea ce credeam eu ca este bronzul meu de goa, lasandu-ma cu o culoare mult mai stinsa decat cea sperata, cobor la soma. restaurantu e pe locul 9 in ierarhia tripadvisor, in tot mumbaiul, iau pozitia de “brace for landing”, caci scorurile probabil o sa-mi mitralieze bugetul. dar-imi zic, o viata am si o gaura in cur, cum zice tata, asa ca ma arunc la niste curryuri si iau chiar si indian pride, bere artizanala cu coriandru sau scortisoara. traiasca. in cubul de sticla din mijlocul restaurantului plin ochi de cetateni in costume, cu gaura prevazuta pentru matura care le penetreaza  dorsala, 3 bucatari invart, ca niste pizzaiolo, aluatul pentru roti. chelnerul imi citeste incantarea din ochi, imi aduce boneta, d-aia de am primit cind am filmat la fabrica, la scandia, si ma baga la cutie, sa vad cum se face painea. asta e tandoori de carne, asta vegetarian si uite asta e cuptoru special de paine. roti este un soi de lipie, care se usuca pe un wok inversat, incins la carbuni. bucatarul secund-caci ala principal e la pupa, conducand nava bucatariei indiene catre noi si noi succese, imi pune aluatul in brate si imi arde rapid poze cu iphoneul. arat ca o tanara lauza, care in loc de copil, a nascut un prosopel chinezesc. bucataru imi ia nou nascutu si-l arunca in aer, prinzandu-l pe pumni si-mi povesteste cum a strans sub caciula-cilindru, 15 ani de experienta de bucatar si 3 ani de scoala de management hotelier, muncind peste tot, din agra, in goa, din radisson la hyatt. de afara, costumele ne privesc ca pe clown fish, fugarindu-ne prin anemone. hai noapte buna domnu bucatar, multumesc pentru lectia gratuita de gatit roti. gratuita, a doua afacere pe ziua de azi. v-am zis doar ca sunt in calatorie de biznis, nu de pleasure.

1 comment
  1. adar said:

    scriitura e alerta insa prea pute totul de la Stambul la Singapore si din Coreea in America de Sud si Antartica. Si cand nu pute sigur apare un personaj (o baba, un rus, un american etc) care, din nimicnicia existentei lui, devine detaliul cheie al istorisirii.

    trista existenta in care totul e perceput in bube,mucegaiuri si noroi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: