mergi in goa? ooo, e foarte frumos in goa. in care parte? “in sud”. in sud e si mai frumos pentru ca in nord, desi e frumos, nu e asa de frumos ca in sud pentru ca in nord sunt rusi. abhishek nu e un rusofil. nici apu nu ii iubeste. de cand au inceput sa vina, acum vreo 5 sau poate 7 ani, goa nu mai e ce a fost inainte. “adica?”. sunt betivi si violenti si au adus in bagajele lor zburate cu aeroflotu, toata mafia de acasa, au plantat-o pe malul marii arabiei, unde a prosperat si s-a umflat si a inghitit plaja, ca marea la 2 mai.

soferul de taxi conduce prudent pe soseaua curata, cu doua benzi pe sens: nu sunt vaci tavalite pe drum, nu se dau claxoane isteric. parca nu sunt in india. normal, esti in goa. aici au fost portughezi, bisericile isi scot crucifixul din vegetatie, ca un periscop, tragand cu ochiul la trafic. imprastiate pe platforme ridicate in capul satului, avem scene cu nativitatea combinate cu mosi craciuni care baga cricket, sar cu parasuta sau pescuiesc, 4 mosi craciuni intr-o barca-parca e inceputul unui banc prost, cu colea rautu.

soferul de taxi e suparat. tocmai a auzit de o crima, in margao, in nord. rusii au.. “turistii rusi?”, nu, soferii de taxi rusi, “??? poftim???”, da, au soferi de taxi, pentru ca rusii nu vorbesc alta limba decat rusa, nu vorbesc engleza si sunt ofticati pentru ca indienii incercau sa-i faca la preturile de tuctuc-uri si atunci s-au organizat si s-au creat enclave rusesti unde totul e numai in rusa. uite si la bancomat ii invata cum sa se descurce in caractere slavone. si acum au companiile lor de taxi, cu vorbitori de rusa. iar intre taximetristii indieni si cei rusi sunt mereu batalii si in una din astea, ieri, a murit un sofer indian, ca era mai negru si noi stim ca in toate filmele, negrul moare primul.

uite, acum au sarit pe nigerieni. s-au facut arestari si reteaua nigeriana de traficanti de hasis a fost plivita. au ramas cea rusa si cea israeliana, prietene cu politia indiana-zice abhishek. de fapt astea doua au platit politia ca sa intre si sa elimine competitia pe care o faceau negrii. mars, la cotetz-asta au zis rusii si israelienii. care israelieni domle, astia de unde au mai aparut? apu spune: in nordul goa, unde nu sunt enclave rusesti sunt cele evreiesti, totul scris in ebraica. se intampla de la inceputul anilor ’80, goa fiind locul de depresurizare favorit al soldatilor israelieni. armata evreiasca are controlul prostitutiei, hasisului si cazinourilor din goa, vase amarate in larg unde se joaca banii, viata si mustata. daca vreti partiuri, va duceti in nord, in anjuna.

deschid articolul http://articles.timesofindia.indiatimes.com/2013-11-15/goa/44112464_1_drug-peddler-new-designer-drugs-party-drug. pe bannerul din stanga imi vorbeste cineva in ebraica. pesemne ca e normal in goa sa fie atatea biserici, isusi si fecioare, ce mi-e jerusalim ce mi-e margao? ce te faci insa cu mos craciunii? da stiu, la cata zapada gasesti de vanzare, e mai normal sa fie aici decat pe lupului, in poiana brasov.

aeroportul este un ozn mare si stralucitor, aterizat nepasator in namolul de la marginea varanasiului. a fost dat in folosinta in 2012, mandria uttar pradeshului. am facut 1 ora si un sfert pana la el, croindu-ne loc cu coatele printre vitele tavalite pe marginea santurilor care zgarie drumurile. “fac lucrari de reconditionare a retelei de apa. au intarziat deja cu 2 ani. in allahabad, unde e inalta curte de justitie, s-au miscat ca niste praznei. aici..vai de capu nostru” se plange raaz.

raaz e sofer de taxi, conduce o broasca mare, neagra si batrana, hindustan motors. de pe vremea lui kennedy-zic eu. nici vorba, modelul din 2000, care de fapt e modelul din 1970, care e modelul din ’43, caci nu s-a mai obosit nimeni sa mai angajeze un designer, oricum moda o sa revina, s-au gandit fabricantii. si uite ca retro e ce se cauta acusi si hindustan motors sunt pregatiti sa va ofere un automobil din carton presat cu banchete pe arcuri, un soi de recamier, ca la bunica. daca-i merge claxonu, nimic nu mai conteaza. raaz balacareste administratia regiunii care e corupta si stupida: “s-au apucat sa schimbe tevile si sa sape strazile si traim in noroiul asta de 4 ani, dar nici acum nu au gasit teren ca sa inalte noua statie de epurare a apei. adica degeaba schimba tevile, ca apa tot murdara o sa ramana si totul se va duce in gange, in jos. si ei nu o sa termine decat la sfantu asteapta lucrarile”. asta cu sfantu-asteapta e de la mine. raaz a spus “never” dar fara obida, un “never” optimist, de om care este fericit in resemnarea lui. acum a lasat statia de epurare si vorbeste despre starea economica a indiei din perspectiva cheltuielilor cu educatia pe care le plateste pentru copiii lui.

fata este profesoara si sta in allahabad. baiatul e tot acolo, student la politehnica. raaz plateste universitatii 80.000 de rupee pe an-”pentru ca asta este obligatia mea de parinte”. inca doi ani de zile si scapa, dar nu e usor. pentru ca explozia turismului in varanasi a dus la cresterea competitiei pe piata taximetrelor, mai multi soferi inseamna preturi mai mici. imi amintesc cum zilele trecute, doi francezi se laudau ca au platit pe 16 kilometri parcursi cu tuc-tucul, 100 de rupee, adica 1 euro si 20 de centi. mi-a venit sa le rup capul, una e sa nu te lasi ciordit la drumul mare si alta e sa profiti de sarmanosenia oamenilor astora, care nu au de ales si trebuie sa te duca pe 5 bani, ca sa aiba ce sa puna copiilor pe masa. “dar mai bine da-i in ma’sa de cartezieni”, zice james, celebru scriitor australian. sa ne intoarcem la raaz: “inainte” spune el “castigai 1000 de rupee. aveai din ce sa traiesti si puneai si de-o parte ceva. toata lumea avea aceeasi pereche de pantofi, toata lumea purta acelasi fel de pantaloni. acum au inebunit cu brandurile, cu diferentierea, cu marketingu si publicitatea. castigi mai mult dar toti banii ii arunci pe ceasuri si pantofi de sport care au o dunga nu stiu cum, care inseamna ca esti ca messi sau ca esti independent ca ronaldo”.

in buza aeroportului e primul filtru de securitate: se uita la bilete si pasapoarte. imediat dupa e banda de scanare a bagajului mare. de el iti este atasat un sticker pe care il stampileaza un nene, spunand ca esti ok si n-ai pus o bomba intre sosete. cu bagajul stampilat te duci la checkin, unde mai esti verificat o data. coada serpuieste, lunga, lata, inodata, englezi si olandezi batrani care nu inteleg ce se intampla, sunt despicati de moise negriciosi, cu mustati, bisnitarii de aeroport, care baga in fatza tataiti americani cu sotii operate. “dar ce se intampla?” se ratoieste o chinezoaica la omul din spatele ghiseului check-in. “nu aveti stampilat bagajul, inapoi la banda de bagaje”, chinezoaica pleaca pufaind si, profitand de vidul creat, bisnitarul isi descarca pretioasa incarcatura de calatori biznis class. deasupra scrie “va rugam sa nu dati spaga, chiar daca va este solicitata”. exceptional.

un nou filtru-de data asta cel de securitate. este segregat, femeile pe-o parte, barbatii pe alta parte. femeile au un paravan in spatele caruiaaaaa, ceee? nu stiu. o sa vedem. gardianul care piaptana coada, da drumul la barbati si tine femeile in loc, o nemtoaica din spate maraie: “se simte puternic, nemernicul, uite cum tine el pe loc femeile ca sa lase barbatii sa treaca in fatza. un ticalos.” jupanul face semn ca putem sa trecem, ajung la paravan, o domnita in uniforma ma crucifica si ma sterge cu detectoru de metale. cand sa puna stampila pe bilet-caci da, si acesta trebuie stampilat-cade sub vraja inelului meu cu praf de stele. a doua suta persoana fermecata de inel. “de unde il ai?”, din america, “vaaai, e extraordinar de frumos”, e din plastic, “foarte frumos”, dar deloc pretios, e din plastic. femeia se uita la mine traznita, imi da biletul si imi face semn sa trec. columb a cucerit un continent cu bizbrizuri mai ieftine decat al meu. totul e sa observi oportunitatile.

exista o legatura stranie intre india si ungaria. nandan a mers in vizita-singura oara in viata lui cand a iesit din tara-la budapesta, in casa celor doi ongisti care au deschis o fundatie in varanasi. prakesh are unchiul in budapesta, regele condimentelor din ungaria, are acum doua restaurante indiene deschise in curtea lui orban si isi momeste nepotul sa vina sa lucreze pentru el. “sunt obsedat de budapesta, am cautat apartament de vanzare si am vazut cat de ieftin e totul, am gasit chiar si cu 40.000 de euro. as vrea foarte tare sa ma mut in ungaria, dar m-am luat cu treaba aici si n-am mai apucat sa plec.” spune incantat viitorul miklos prakes tragand din al 6-lea white russian pe care chelnerul il aseaza elegant sub nas. de ce ungaria si nu..germania? pentru ca nemtii nu au haz si nu mananca iute. in plus, lui prakesh ii place ungaria pentru ca e o tara tanara. nu e domne deloc o tara tanara, secolul IX, attila, arpad, astia. prakesh insista: a citit acum biografia lui stalin si rezulta ca ungaria e o tara tanara. poate o tanara tara socialista sau poate ca e tanara daca o compari cu regatele nord indiene care au 4000 de ani. si de fapt nemtii mananca carnati curry si beau berica, adica sunt mai apropiati de bucataria indiana decat cea maghiara care se-nfrupta cu supa de visine si galuste cu prune.

nandan povesteste ca in prima saptamana de budapesta nu a reusit sa manance decat orez, nimic altceva nu l-a coafat. apoi a ajuns la un restaurant indian, a cumparat ingrediente-poate chiar de la regele-unchiulet al lui prakesh-si si-a gatit acasa, acelasi lucru, zi de zi. “in ungaria n-are gust mancarea”-spune obidit, pai cum domle, nici gulasul nu ti-a placut? “oooo, ba da, gulasul mi-a placut”. si cu paprika ce-ai avut? “ooo, paprika, da, nu am mancat in viata mea ceva atat de iute”. poate nu am inteles bine, sigur nu am inteles bine: zici ca nu ai mancat niciodata ceva mai iute decat paprika? “da” sustine nandan. nu-mi vine sa cred, mi-am ars matele cu cele mai otravitoare usturimi in india, am atins culmi ale durerilor rectale si omul asta, care a trait toata viata inmuiat in curryuri veninoase, imi spune ca a fost infrant de un ardeias unguresc? da. mai mult-ca sa se razbune pe vamesii care ciordesc din bagajele indienilor care au calatorit in strainatate-nandan a plantat niste borcanase cu paprika, sperand ca functionarii sa le insface si sa isi parjoleasca si ei gurile si stomacele.n-a mers, vamesii au mirosit capcana si acum nandan le tine pe pervaz, mic altar budapestan in inima varanasiului.

descalta-te. las pantofii in strada si intru prin poarta decorata cu cranii de piatra in ashramul aghorilor, secta de canibali hulita de restul hindusilor pentru ca, ei bine da, una din probele initiatice este mancatul carnitei de pe un les omenesc. aghori atarna pe langa locurile unde sunt parjolite cadavre, folosesc cenusa ca sa-si manjeasca trupurile goale si isi construiesc canutze din cranii. mortaciunile pe care trebuie sa le guste ca sa demonstreze ca s-au eliberat de frica si ura, sunt in general descoperite prin paduri sau pescuite din gange. de curand, una din televiziunile indiene a dat drumu la un documentar despre asta: http://www.today.com/id/9842124#.UuzeISiUDq1. dar nandan sustine ca reportajul e o facatura, reporterul punand vorbe in gura unui sandilau care nu stia pe ce lume traieste si aruncand iar, in acest fel, o galeata cu laturi peste secta care nu este nici pe departe atat de diabolica. uite-de pilda la ashramul unde suntem noi-aghorii ingrijesc leprosi. aceasta informatie imi taie apetitul pentru haladuit desculta la aghori in batatura, lepra e al dracu de contagioasa, eu sunt in sosete, hai sa plecam, sa-i lasam pe canibali cu ale lor. uite aici ar merge niste paprika