cine nu are elefanti, sa-si cumpere

la 11 kilometri de jaipur e fortul amer. la fortul amer urci pe jos sau, daca esti chivernisit si iti plac fotografiile chicioase, alegi sa-ti instalezi un turban pe cap si sa te cateri intr-o ladita de rosii, fixata cu franghii pe spatele unui elefant. elefantii sunt incolonati intr-o parcare la baza fortului. sunt doar femeiusti de elefanti, masculii sunt mult prea agresivi si nimeni nu risca sa catere un american cu 6 avocati flamanzi, pe spatele unui animal nevrotic. pe langa elefantite trec indieni cu piele scofalcita, inarmati cu tepuse pe care le infig in burta animalelor, mai repede, mai la dreapta, mai incet, mai la stanga. hatanandu-se in cutii, cu monturile albite de efortul cu care le strang marginile, turistii incearca sa se simta in largul lor. largul lor e foarte mic. “maharajaaaa, maharajaaa” striga cate un sofer de elefantita, gesticuland cu mana catre aparatele foto. turistii le cedeaza cu grimase de voiosie falsa si maharaja in adidasi si cu proteza de sold va avea ce sa arate nepotilor, la intoarcerea in miami.

cu elefantu la fort amer

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

“maharaja”, un vanzator imi flutura in fata un turban, incercand sa-l vanda. un coleg varstanic, ma masoara din ochi, apoi il informeaza scurt pe entuziast: “they no maharaja”. asa e. am renunta la turul vandut, cu atata pompa de toate ghidurile: vizita lui amer fort, calare pe elefanti, in favoarea lui elefantastic, un parc care iti garanteaza interactiunea corecta cu pachidermul, sub supravegherea unor indivizi care stiu sa citeasca nevoile si fitzele acestuia.

la marginea satului, in vile mai smechere ca in pipera, locuiesc cei 24 de elefanti ai lui rahul. 23 de femele si un mascul pe care tanarul biznismen de 27 de ani, fost vizitiu de elefanti la fortul amer, i-a salvat de la carausia de turisti si i-a adus in elefantastic. un elefant costa cam 100.000 de dolari bucata. cu o turma de 24, rahul este unul dintre cei mai chivernisiti cetateni din jaipur.  shakuh e elefantul cu care imi voi petrece dupa amiaza. are 24 de ani si este animalul calarit de rahul, in vremurile in care lucra si el la amer fort. de ce nu mai faci asta?

rahul si elefantul sau

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

rahul lasa mobilul din mana: “pentru ca elefantii sunt tratati prost. muncesc din greu, turistii vad asta, se simt prost si nu mai vor sa faca turul, asa ca proprietarii pierd din ce in ce mai multi bani si nu au din ce sa ii intretina. chiar asa, stii cat costa intretinerea unui elefant pe zi? 3000 de rupee (50 de dolari). de unde faci rost de banii astia? ii duci la fort, sa care turisti. e un cerc vicios.”. un elefant mananca de 4 ori pe zi, grau amestecat cu un anumit tip de iarba, trestie de zahar si chapati. doar vara primesc banane pentru ca fac usor intoxicatii de la ele, atunci cind nu sunt indeajuns de coapte. de fapt elefantii sunt niste animale ingrozitor de sensibile. eu sunt in tricou, dar lui shakuh ii e frig. nu dardaie, nu e albastra de frig, dar rahul zice ca 19 grade nu este defel temperatura ideala, pentru ca elefantii sunt animale de padure tropicala. in rajahstan au ajuns adusi de maharajahi, ca sa serveasca patria, luptand in armata. acum poti sa inchiriezi elefanti pentru nunti, botezuri, cumetrii. “eu nu fac asta. respect animalele si stiu ca si turistii nu vor sa le vada exploatate. elefantastic merge excelent. am aparut in lonely planet fara sa fac niciun pic de tamtam sau reclama. sunt foarte multumit, de fapt as fi daca nu ar fi aparut deja o gramada de siteuri care ma copiaza. a trebuit sa imi pun poza mare pe facebook si pe site, ca sa stie lumea cum arat, ca s-a umplut jaipurul de oameni pe care ii cheama rahul si toti au cate un parc de elefanti”.

trompa lui shakuh vibreaza si dinauntru iese un ghiortait de mate de balaur. sforaitul tine cateva secunde. “asa vorbesc elefantii. vibratiile se aud la 5 kilometri distanta. nu-ti fa griji. scoate-ti ochelarii pentru ca e important sa faci eye-contact si da-i de mancare”. urmez intocmai comenzile lui rahul. perisorii de pe trompa ma inteapa, insa pielea elefantului se simte ca o bucata de jelibon. imi vine sa il musc de nas si imi vir obrazul in trompa imensa, care miroase a bebelus scos din baita. shakuh baga un dans irlandez pe picioarele din spate si-si flutura urechile, prelata de camion dezlegata. “asta inseamna ca e relaxata si se simte bine cu tine” imi comunica atent rahul. “daca se misca picioarele si urechile e perfect. vrei sa o calaresti?” clar. rahul zice ceva. este una din cele 34 de comenzi magice, in sanscrita, pe care antreprenorul le-a invatat de la tatal sau, sofer de elefant si el, si tatal de la taica-su si taica-su de la tatane’su, care a lucrat la al mai smecher maharaja pe care l-a avut jaipurul.

me and my monkeyshakuh se apropie de o platforma, 7 trepte, “urca. asa. acum intinde dreptul si incearca sa te relaxez”i. nu am sa (sha), deci nu am de ce sa ma tin, muschii coapselor sunt intinsi sarma, as putea sa primesc mesaje telegrafice prin ei. primul pas al elefantului este usor la vale, simt ca o sa ma prabusec peste ceafa animalului. un alt elefant, ascuns intr-un grajd, scoate un strigat lung si shakuh se opreste, adulmeca, isi ridica trompa si tipa ascutit. simt cum ma umezesc la fese. ma gandesc cum si pe ce parte sa ma arunc atunci cind va incepe galopul. rahul zice ceva-in sanscrita, unul dintre baieti o apuca pe shakuh de trompa si o trage la plimbare. nu au trecut mai mult de 78 de secunde, dar deja am facut febra musculara. trecem printr-o padurice unde ne intalnim cu elefantii iesiti din schimb de la fort amer. se intorc acasa cu vizitii prabusiti in cutiutele de lemn, numerotate, de pe spatele animalelor. nu stiu cum trece ora. elefantului i se ordona sa se aseze, moment in care ma lipesc, maieu ud, de spatele animalului. daca se va lasa in genunchi o sa vin in cap. dar nu, isi pune fundul greu-zdrang-in praful drumului si alunec cu picioare tremurande din spatele ei.

shakuh

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

shakuh isi taraste talpile plate, ca papucii de casa ai negresei din tom si jerry, catre locul unde asteapta sa i se dea apa. bea 75 de litri de apa pe zi. iarna. vara inghite 100. ii strecor furtunul pe nara, trage-trage-trage-trage apa pe nas, apoi si-o scuipa in gura. de spalat, ii spalati? “la doua zile iarna, sa nu raceasca. si le facem saptamanal masaj cu ulei de mustar, ca e foarte bun pentru par. chiar si pentru oameni. si eu ma dau cu el”.

australienii de langa vopsesc o elefantita gravida. baga logourile de la playstation si adidas. culorile sunt naturale-ma asigura rahul. pofteste de-ti vopseste elefantul. shakuh toarce, trompa ii vibreaza data cu basii la maxim: “fata, zi si tu cat ghinion. din toata lumulita asta, sa-mi pice niste romani. toata ziua am stat cu frica in san, ca o sa-mi ciordeasca portofelu.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: