dracu, rușii și-nvierea

cartea perfectă pentru marțea neagră, de fapt pentru tot restul săptămânii, până sâmbătă seară, înainte să plecați ușor abțiguiți să luați lumină, este ”maestrul și margareta” a lui mihail bulgakov. mie mi-a recomandat-o, dintre toți oamenii de pe lumea asta, un domn bețiv, cu antecedente grave de heroinoman și un sarcasm comparabil cu cel al lui behemoth. cine e behemoth?

e pisica imensă, slujitoarea diavolului. căci despre diavol și anturajul său, poposiți într-un urss stăpânit de oameni fără dumnezeu, este vorba în cartea lui bulgakov, scrisă cu greu, din 1928 până în 1940 și publicată abia în 1967, când comuniștii cu simțul umorului sau cataractă, au lăsat-o să intre la tipar. good things come to those who wait, cum zice guinness. dacă ar fi scris-o în 8 ore, cu ochiu pe cratița cu lapte, ca să nu dea în foc, poate că nici nea bulgakov nu ar fi reușit să scoată decât literatură de bucătărie, d-asta de împute raftul de la cărturăști cu maculatură înmuiată în tocăniță spiritualizată.

”maestrul și margareta” nu poate fi explicată, nu poate fi redusă, restrânsă, înghițită într-un volumaș tip biblia pentru copii. este o carte mare care te umple, o carte în care comunismul fără dumnezeu al sovieticilor se bate cu comunismul ideologic al lui isus, în timp ce satana îți arată că, indiferent cât de alb e albul, pe undeva se strecoară o particulă infinitezimală de negru.

Behemotindiferent cât de mult ți-ar pica rușii greu la stomac, indiferent cât de grotești, grobieni, cocalari, ciobăneți apar ei, coborând din autocare, încălțați cu adidași albi, ca niște bucăți imense de telemea, indiferent cât de pițipoance sunt zânele minore care însoțesc cefoși arțăgoși, trebuie să ne gândim că indivizii ăștia vin din aceeași  ciorbiță care l-a dat pe bulgakov și pe tolstoi, pe dostoievski și pe puskin, pe gogol, turgeniev și pasternak. și atunci, cumva, înghiți în sec și îi lași să treacă.

1 comment
  1. VASILIU MIRCEA PAUL said:

    Poate că am mai spus-o (aici sau altundeva): „Maestrul și Margareta” este o carte excepțională, un exemplu de virtuozitate literar-artistică (pe lîngă ea Balzac e un fel de gumă de mestecat – drept e că le despart 100 de ani).

    DAR NU NE DEZVĂLUIE (aproape) NIMIC DESPRE IADUL STALINIST AL ANILOR 1930. ȘI NICI NU PUTEA SĂ O FACĂ ! Altfel Bulgakov dispărea CU OASE CU TOT.

    Adevărata lecție a romanului constă în evenimentele colaterale (relația ambiguă a scriitorului cu Stalin, etc.). Dar pentru a înțelege cu adevărat asta trebuie să citești încă vreo cîteva tomuri consistente (Boris Souvarine – obligatoriu -, Robert Conquest, Soljenițîn, ANNA AHMATOVA).

    Similar în cazul CEVENGUR a lui Andrei Platonov.

    Asta demonstrează, încă o dată (dacă mai era nevoie), CĂ REALITATEA BATE ARTA. Dacă nu cumva arta încearcă să obtureze realitatea [Charlie Chaplin, Oliver Stone și mulți (prea mulți) alți „idioți utili”].

    Cît privește ”producția” intelectuală a ”marelui popor rus” (Tolstoi, Dostoievski – DAR ȘI Lobacevski, Mendeleev, Repin, Blok) ea trebuie evaluată PRIN OPOZIȚIE, NU PRIN ASEMĂNARE.

    Adică respectivele GENII au răsărit, precum niște flori încăpățînat-sălbatice, pe un substrat de „bube, mucegaiuri și noroi”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: