84 de ani de romanțe

Aseară am stat la masă cu Arlindo de Carvalho.  Bătrânul a fost bolnav și ieri a reușit, pentru prima oară din iarnă, să iasă din casă. ”Sunteți din România? În vară o să vin și eu la București, nu știu data exactă, dar vin. Mi-a promis prietenul meu că o să găsească un loc bun, cu pian, care să mă acompanieze.” Nu se gândește nicio clipă că are, mâine-poimâine, 84 de ani, că e mai transparent ca o bucată de tifon și că .., mă rog, nu știi niciodată. Arlindo vine la București să cânte fado. În Lisabona, Arlindo este o legendă. Prietenii lui sunt niște corbi în cămăși, însoțiți de minore cu buze siliconate, care mestecă tăcut în timp ce iubiții-bunici lansează triluri și înregistrează programul de la ”Ghitares de Lisboa”.

Unul din moșulani îmi arată pe Youtube, pe ecranul imens al Samsungul lui alb, o înregistrare cu Arlindo de acum 3 ani, dintr-o emisiune de televiziune: ”fabulos” zice și apoi face țțțțțțțțțțțțțț, încântat.

Cârciuma e plină. Brazilieni vreo 8, ei imenși, ele operate. Lângă, o familie de 4 englezi, doi tineri veniți cu părinții ei în Lisabona. Mama soacră are o față de pisică tristă și ascultă lipită cu pieptul de spătarul scaunului, perle în urechi și în ochi, cântecul trist al unei cântărețe chele. Și cabotine.

Arlindo îmi povestește că este singurul din lume care poate să cânte atât fado de Coimbra cât și pe cel de Lisabona. Bătrânul a plecat din țară înainte de venirea lui Salazar la putere si s-a întors imediat după moartea lui, în acel no men`s land politic care a fost perioada până la revoluția garoafelor din 1974. Acum, pe 25 aprilie, se fac 40 de ani de libertate, anunțați și sărbătoriți cu mare pompă de postere, întinse prin toată Lisabona. Cântăreața cheală îi face loc uneia blonde, care ridică triluri în aer, cu ochii închiși, concentrându-se de parcă trebuie să verifice prostata unui jucător de sumo, fără să fie medic specialist.

Blonda e schimbată de un domn în vestuță de blugi, cu frizură de camionagiu și vene groase pe gât. E același care a băgat, din bucătărie, backing vocals și pentru blondă și pentru cheală. Acum fetele sunt la bucătărie și, atunci când camionagiul invită audiența să cânte împreună cu el (în franceză:lalalalalalalalala, în engleză: lalalalalalalala), fetele behăie din ieslea bucătăriei, ca într-un film de animație, când toată pădurea cântă alături de Albă-ca-Zăpada.

Arlindo nu cântă, Arlindo mănâncă și bea apă. Apoi se ridică și ocupă scena. Baba englezoaică stă să izbucnească într-un bocet. Soțul are capul mai roșu ca un girofar de pompieri, e rupt de beat, emoționat si de o veselie izbitor contrastantă cu tristetea soției.

Arlindo ne explică, în engleză, ce va cânta. Vorbește 5 limbi: portugheză, spaniolă, franceză, germană și suedeză, căci a stat o vreme în Suedia unde a lucrat pentru Olof Palme. Primul ministru suedez asasinat, doamne ce vremuri. Arlindo a cântat pentru partidul lui Olof Palme și nu a apucat să învețe suedeză prea bine, dar engleza o știe îndeajuns încât să spună că vom asculta un fado trist, despre aventurierii care plecau din Lisabona, în căutarea unor lumi noi, lăsând, pentru totdeauna în urmă orașul iubit.

Toate cântecele vorbesc despre frumusețea orașului, despre farmecul lui imperfect și căzut. ”Cantu faduuuu” zice corul de după gărduțul bucătăriei și vocea tremurată dar sfășietoare a lui Arlindo, umple sala și ochii brazilienilor de lacrimi. Bătrânul termină, lumea e în picioare, femeile îl împing în poze, îl transformă în pixeli mii și mii iar prietenii corbi l-au filmat și deja e pe youtube.

Un țigan intră cu flori și ochelari de plastic cu luminițe, poate totuși cineva vrea sa cumpere, nu? Ciudat cum la 12 noaptea nimeni nu vrea o pereche de ochelari de soare. Dar poate vrem o poză. Un fotograf cu față de Baloo încearcă niște scheme. Atmosferă de revelion la ”Hanul Ancuței”. Arlindo mă întreabă atent: ”ți-a plăcut?” Foarte tare. M-a rupt. ”Uite adresa mea de mail. Vorbim când vin în România. Plec, sunt foarte obosit”. La 84 de ani, cu astfel de viață, cine nu ar fi?

http://pt.wikipedia.org/wiki/Arlindo_de_Carvalho_(músico)

2 comments
  1. asdf said:

    Majuscule, diacritice, punctuatie? Cred ca vine sfarsitul lumii…

    • feher said:

      este miracolul de Paște.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: