europarlamentarele si sansa sa avem si noi o Francesinha

Francesinha! Avem Francesinha! Adevarata Francesinha! Nu aia falsă.

Consultând meniurile cafenelelor din Porto, îmi spun că Francesinha trebuie să fie un desert ceva, că lusitanii ăștia, se știe, că sunt niște muște îndrăgostite de zahăr. De unde și burțile gigantești, de muscă, tremurând peste piciorușele subțiri. Muște bipede. Uite o cafenea unde, deasupra barului, au și poză cu Francesinha: un cub de vanilie cu un ou trântit pe frunte, plutind într-un lăcușor de miere portocalie și fructe de pădure. Evaluez fotografia, compar cu restul portofoliului de prăjiturele și tarte și decid că Francesinha mea nu are cum să fie mai mare decât celebra prăjitură Laura, cremșnitul cu budincă de culoarea mucilor, servită de cofetăria Cenușăreasa din Piața 23 august din Brașov. Desigur, pe vremea lui nea Nicu. Pentru tineretul care nu s-a bucurat de asemenea delicii, asta înseamnă o prăjitură cu dimensiunile de  7/7/4 cm.

efectul dietei portughezE 11.30, cer cafea și Francesinha. Doar una la două farfurii. Chelnerița se uită chiorâș: vreau doar să gust-îi explic jenată. ”Vreți și cartofi prăjiți lângă?” Hooo-paaa. Ce perversitate. Cartofi prăjiți cu desert. Da, vrem, cum să nu vrem. Femeia se îndreaptă spre bucătărie, nu spre galantarul cu prăjituri. Ar fi trebuit să-mi dea de gândit dar înainte de 12 și fără cafea în mine nu gândesc. După 15 minute apare cu un monstru spintecat de un samurai dibaci în două triunghiuri. Cine e asta? Franc și Esinha. Un sandviș scufundat într-un sos portocaliu, nu miere cu fructe de pădure ci suc de roșii combinat cu bere. În pâine e vârâtă o bucată de vită moartă, șuncă și cârnat și pe acoperiș nu a fost turtit un ou, ci a fost topită nemilos, ca un om de zăpadă aruncat în cuptor, o ditamai bucata de brânză.

francesinha de pe googleE cea mai sățioasă mâncare pe care ți-o poți imagina. Victor Viorel în campanie în Teleorman să fii și tot te saturi dintr-o Francesinha, dacă eu am reușit să stau cuminte 24 de ore după ingerare, doar din jumătate de sandvis.

Un bătrânel mă vede luptându-mă cu monstrul, muști o dată și șapte capete răsar în loc. Se așează amuzat la masa de lângă și explică doct: ”Știi ce-i Francesinha? Este croque-monsieur portughez.” Un emigrant s-a întors prin anii `60 acasă, în Porto și a adaptat rețeta seacă și tristă franțuzească, la gusturile marinarilor de pe Douro. Așa a apărut sosul cu bere, dar unii bucătari mai pun și ciuperci, alții pun ton sau creveți. Oricum, se mănâncă numai cu prietenii, înainte de meci și mereu cu o berică alături. Sagres.

Cât face? 4 euro. Cu atât faci în Porto mațul parizer, vorba Ionicăi. 120 de euro pe lună, mâncat la restaurant, ca boieru. Când te gândești și la ăia  60.000 de euroi, de care vă spuneam acum niște zile, că e o mansardă gigea, de 120 de metri pătrați, fix în buricul lui Porto, realizezi din nou, că aici, în Urziceniul Europei, ne iau ăștia și pielea de pe noi.

”Ei lasă, bine măcar că la noi nu-i ca la amărâții de ucrainieni”. Așa zice românul când îi povestești cât de tare îl arde statul la buzunar. Atunci când calci în rahat, trebuie să-ți dregi necazul, invocând o latură bună a lucrurilor. Câștigi la loto, ajungi în rai, o să ai 7 ani de noroc, noroc că nu ești în Ucraina. Ghinion că nu ești în Portugalia. ”Las că nici ei nu sunt mult mai breji. Am auzit eu ..”

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: