Europa bravului soldat Svejk

”Nu există eroi, ci animale de abator şi parlagii de la cartierele generale” zice Jaroslav Hasek in ”Peripețiile bunului soldat Svejk”, una din cărțile cele mai spectaculoase ale copilăriei mele. Mâine-poimâine se fac 100 de ani de când Gavrilo Princip, folosind un pistol Browning, a dat cep arhiducelui Franz Ferdinand, trimițând lumea în primul război mondial. 100 de ani în care vopseaua absurdului nu s-a uscat deloc, mare grijă unde te așezi, să nu te murdărești pe haină.

Hasek avea pata pusă pe birocrație, biserica catolică și rigiditatea imperială austro-ungară. Ce dracului s-a schimbat? Birocrația e gigantică. Biserica catolică nu mai e atât de colțoasă dar uite cât de viguroși sunt colegii estici, cu bărbi de Chewbacca, cum au ei un cuvânt de spus despre orice, de la Eurovision, la europarlamentare. Cât despre rigiditatea imperială austro-ungară, ea a fost înlocuită cu succes de artrita merkeliană: ză lăzăm deschisă calea dialogului, ja. Ză nu-i zupărăm pe ruji!

Am citit Peripețiile acum 30 și ceva de ani. Preferatul meu era preotul de front Otto Katz, cel care și-a pierdut ordonanța, pe Svejk adică, la poker. Îmi amintesc cum eram să mă sufoc de râs la  descrierea tripticului cu Isusul sportiv dotat cu stomac de atlet și Dumnezeul cu față de tâlhar din Vestul Sălbatic.

Pasajul ăsta, pe care l-am găsit întâmplător acum pe net, nu mi-a lăsat nicio amintire în minte. În el, Svejk descrie experiența din azilul de nebuni unde a fost închis:

“There’s a freedom there which not even Socialists have ever dreamed of. . . . Everyone could say exactly what he pleased and what was on the tip of his tongue, just as if he was in Parliament. . . . No one would come to you and tell you: ‘You mustn’t do that, sir.  It’s not decent.  You should be ashamed of yourself. . . .’  As I say it was very pleasant there and those few days which I spent in the lunatic asylum are among the loveliest hours of my life.”

Ca în Parlament. Libertate mai mare decât cea promisă de socialiști. Superbă, tuciurie ironie.

După 30 de ani, am luat din nou Svejkul din raft. Merită mai mult decât amuzamentul subțire, din copilărie. În definitiv vin vremuri căcănii. Cum zice Hasek: “And somewhere from the dim ages of history the truth dawned upon Europe that the morrow would obliterate the plans of today.” Citiți și vă pregătiți.

5 comments
  1. VASILIU MIRCEA PAUL said:

    CORECȚII IMPORTANTE

    1) – Iuliu Maniu la Sighet (fostă pușcărie austriacă, ”reciclată” de comuniști) este întrebat: „Dle Maniu ! Pe vremea cînd luptați pentru drepturile românilor din Ardeal, v-ați fi închipuit că tocmai compatrioții Dvs. vă vor încarcera ?” RĂSPUNS: ”DOMNULE ! DAR ACELA ERA UN STAT DE DREPT !”

    2) – Pentru cei ce au citit „Bravul soldat Svejk”: în deschidere, atunci cînd Bretschneider, agentul secret al poliţiei austriece, caută cu reavoinţă imbecilă idei subversive printre înjurături banale de cîrciumar (nota bene: tocmai după Sarajevo), v-aţi amuzat, privindu-l cu dispreţ. Iată însă că subversioniştii existau de mult şi nu luptau cu vorbe, ci cu bombe. Iată că arta lui Jaroslav Hasek nu este o mărturie de epocă valabilă, ci viziunea absolut subiectivă a unui socialist-anarhist ce-şi promova convingerile. Poliţiştii imperiali, mult mai deştepţi decît Bretschneider, apărau ordinea publică grav tulburată de însuşi acoliţii doctrinari ai scriitorului ceh. Ne putem întreba cîte hohote de… plîns a provocat genialul autor (talent chiar a avut) în calitate de comisar politic al Armatei Roşii, atunci cînd lichida soldaţi ruşi ”nesiguri ideologic”. Fiindcă asta era fişa postului ce l-a ocupat în Rusia bolşevică, fără posibile abţineri umanitare. Oare decesul prematur (la 39 de ani) i-o fi stimulat niscai remuşcări à la Svejk ? Care, la urma urmelor, era UN OM (blînd) !

    Arta e artă, şi istoria-i istorie. Să nu le confundăm şi să nu le înhămăm acolo unde fiecare din ele va trage o căruţă goală.

    Fiind deja prea lung, extrasul de mai sus nu poate cuprinde detaliile clarificatoare despre ce fel de subversiuni-subversioniști este vorba.

    Domnișoară Feher ! Citesc cu plăcere postările Dvs., dar aveți mari lacune privind istoria ultimului secol. Nu-i rușine fiindcă, din păcate, propaganda nerușinată NU a fost inventată de comuniști. Ținînd cont de ascendența Dvs. ardeleano-regățeană, rupeți-vă cîteva ore din viață pentru a afla mai multe despre CUM, și mai ales CINE, a lucrat intens spre subminarea (și în final prăbușirea) Europei Centrale. Asasinatul de la Sarajevo este doar vîrful aisbergului !

    Aștept un semn pe e-mail..

    • feher said:

      Domnule Vasiliu, cu regret constat ca am ratacit adresa dumneavoastra de email. Va rog frumos sa imi scrieti pe feher@cap.ro. Multumesc.

  2. misha said:

    Oricum este deranjanta scrierea numelui Sveik si nu Svejk de-a lungul textului 😦

    • feher said:

      sper ca s-a rezolvat supararea. nu stiu de ce am ramas agatata cu Sveik. Scuzele mele

      • misha said:

        mi-a trecut 🙂 .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: