Uite așa malakas se face protest frumos, nu numai deștept

Tzortzis Rallis e născut în 1984, la 3 ani după ce Grecia, țara lui, intrase în Comunitatea Europeană. În 2010, când criza a intrat cu bocancii plini de noroi pe covorașul imaculat al economiei elene, Tzortzis și-a făcut băgăjelul, și-a luat prietena și a plecat la Londra să studieze designul. Un an mai târziu, cum mergea el pe stradă, ce să vezi? Un cort în plin City, în bătătura bursei și a bancherilor care fac alba-neagra zilnic cu miliarde de dolari. ”Ce se întâmplă?”, ”Facem ziarul Occupied Times, că e păcat să nu afle toată lumea care sunt doleanțele noastre, de ce am ieșit să ne luăm la trântă cu bancherii.”

”Și nu aveți nevoie de un designer?”. ”Ba da.” Și uite așa Tzortzis care face tzatziki a ajuns să facă și ziare. Și nu orice ziar, ci unul care a câștigat o grămadă de premii de design, exemplu de dibăcie a alegerii unui font care să facă trimitere clară la fascismul anilor `30, de îndemânare de paginare, de istețime a headlineurilor, de intuiție în alegerea culorilor, de franchețe în tăietura fotografiilor. Băgați un ochi și vă minunați. Citiți și vă ciupiți. http://theoccupiedtimes.org/?p=12750

Occupied Times a ajuns la Muzeul Londrei, secțiunea istorie a mass mediei. Este un organism viu, apare și acum, e și acum scris de voluntari. Tzortzis continuă să îi facă designul și ieri a fost la Frontline să vorbească despre activismul social. A avut jumătate de oră de prezentare în care a arătat că un protest poate să fie nu numai deștept, cât și frumos. Ca om care lucrează de 14 ani în publicitate și are în spate alți 7 de mass media, m-am simțit prost că sunt român. Că nu reușim să trecem de graba medievală de a fușeri, de parcă permanent avem o pântecăraie care ne trimite la budă. De sărăcia vizuală a protestelor noastre, de pancardele triste și simbolistica pueril-primitivă, de acest merge și așa, că doar contează ideea. Contează ideea, desigur, contează mesajul, cum să nu. Dar contează și că foie gras-ul pe care mi-l servești e trântit într-o străchinioară bolnavă. Că pe furculiță e ștanțat cuvântul ”furat” și că șervețelul de gură e plin de muci uscați de la comeseanul meu răcit.

Privind Occupied Times și seria de postere fabuloase pe care Tzortzis le-a făcut pentru protestatarii greci și apoi uitându-mă la materialele aduse de cei de la UnițiSalvăm, m-am simțit ca-n copilărie, când împreună cu vecinii de bloc atârnam pe lângă linia ferată, așteptând să vină Mitropa-trenul plin cu străini care, dacă aveam noroc, ne aruncau pe geam pachete de gumă de mestecat.

Mitropa a trecut și pe la noi ieri. Se cheamă Tzortzis Rallis. A ieșit pe geam și a aruncat pachete de ciungă și ciocolată și tot ce ar putea să viseze un cineva care se vrea designer și care dorește să se implice în activismul social. Întrebarea este dacă era cineva în sală care să ridice de jos bunătățile. Eu sper că da, dar tare mi-e teamă că nu.