A treia moarte a lui Eminescu

Radu stă în Franța dar vine din când în când să-și rezolve treburi în România. L-am întâlnit acum două săptămâni. Stătea la masă cu Paul, poet, cu scrum pe piept, pe tricoul verde, cred că Fruit of the Loom.  Radu e și el poet, dar nu fumează și nu pare să îi placă alcoolul. A băut o limonadă cu mentă și a povestit de vremurile când era DJ la Buzău și apoi pe litoral unde a ajuns după concursuri și examene grele,  limbi străine și oratorie și butoane și mixaje. Cine era în comisia de examinare? Uite că nu mai țin minte ce mi-a spus, dar sigur a povestit că trebuia să dai dovadă de cunoștințe temeinice de socialism științific, că altfel făceai partidul de râs în fața turistului est-german sau suedez.

Nu era simplu să ajungi DJ, dacă nu aveai pile. Dar dacă aveai pile, era clar că halești pastile și LSD pe litoral, cu pumnul, cu poala. Ce tot atâta Mazăre și care alegorice, tot Ceaușescu era mai bun la producția de narcotice la hectar. Stima noastră și mândria, Ceaușescu..

Radu pleacă după Carmen, soția lui. Paul rămâne, mai ia o bere și îmi povestește de pagina lui de Facebook unde pune muzică și poezii. Țigara aruncă cenușă pe pieptul poetului Paul, ca o urnă cu rămășițele unui prieten mort, care se încăpățânează să rămână cu tine. Paul nu observă și povestește de reușita poeziei unui cetățean născut în Brașov care a strâns-pe pagina de Facebook a lui Paul-cu 20 de likeuri mai mult decât Eminescu. ”Gigolo, așa se cheamă poezia, a bătut Odă în metru antic.”

Eminescu a fost caftit de un necunoscut, acest David din Brașov care i-a tras-o Goliatului liric național, mitraliindu-l scurt cu 20 de likeuri. Mă gândesc să ridic, undeva în Piața Sfatului, 23 de august-cum se chema când eram mică și cum îi zice taică-miu în continuare, undeva la dreapta monstruozitatii de plastic a lui Radio Zu, statuia poetului necunoscut din Brașov. Să depunem coroane de flori acolo, în fiecare 7 iunie, sărbătorind marea victorie în fața moldoveanului suprem.

Paul își mai ia o bere și povestește despre protestul din fața Muzeului Literaturii, evacuat taman de ziua lui Eminescu. Bătut de două ori, de likeuri și de birocrația imobiliară, neperechele se foiește în mormânt. Dacă pui urechea pe asfalt, poți să auzi cum i se frecă oasele de pietre.

Acum două zile am trecut pe lângă Muzeul Literaturii. Șantier. Ce s-a întâmplat cu toată colecția? Nu știu. De la începutul lui iunie și până acum nu s-a mai scris nimic. Tot ce știu este asta https://www.facebook.com/events/1437942479797846/.

Literatura a fost aruncată în stradă. Și nu ajunge un like sau un share să o salvăm.

 

1 comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: