Mâine la ora 11.30 izbucnește al treilea război mondial.

Mâine, la ora 11.30 va izbucni al treilea război mondial. Așa m-am gândit după ce am văzut știrea doborârii avionului malaezian. Nu m-am epilat, nu m-am tuns, nu am apucat să sădesc un copac, ardeiul din borcan abia a dat o floricică și eu nu o să apuc să îl văd rodind, pentru că un cretin cu penis mic a tras cu o rachetă sol-air într-un avion, l-a doborât, a omorât 300 de oameni și apoi s-a dat mare pe Facebook că a făcut asta.

Acum 100 de ani izbucnea primul război mondial. Din mâna lui Gavrilo Princip și dintr-un uriaș oftat de ușurare, ”fiiiiiuuuuuuuuuuu!”, șuierat din plămânii continentului care de 14 ani aștepta clipa cu încordare: dacă nu facem asta atacă englezii, ba nu, dacă nu facem asta, nemții și ambițiile lor imperialiste o să transforme Europa într-un biergarten, cu Wagner, mustăți și râgâieli cu cârnați. Acum 100 de ani exista front. O noțiune simplă, matematică. Se trage aicișa o linie, de-o parte stau domnii în tricourile verzi, de cealaltă parte cei în tricourile galbene. Se așteaptă fluierul arbitrului. Se ia baioneta și se spală în dușman.

100 de ani mai târziu, frontul a devenit o iluzie. Războiul te poate prinde pe budă, o rachetă air-air, sol-air, air-sol, sol-sol, demisol, te bagă în subsol. Nu mai e nevoie să te ștergi. Un zidar din Donetsk sau brutar sau tâmplar, ce o fi el, are acum pe smartphone o aplicație-merge și pe iphone și pe android și costă numai 2,25 euro. Din două clickuri ai acces la silozul unde tac-tu marele ține racheta sol-air și jap, dai cu Boeingul de pământ. Automat, victoria este sharuită pe Facebook. Primești foarte multe likeuri de la colegii separatiști.

Mâine la ora 11.30 izbucnește al treilea război mondial și mă mir că nu s-a întâmplat asta până acum. Într-o lume în care moartea se servește cu telecomanda, la zeci de kilometri distanță, brutarul vesel că a ucis 300 de oameni cu un singur glonț, va fi decorat cu ordinul autismului post-sovietic și va trăi senin până la adânci bătrânețe. Dacă nu va muri în al treilea război mondial, strivit de un pian pe care o altă aplicație smartphone te lasă să îl arunci, de la etajul 6, pe trecătorii din Donetsk care au în piept insigna ordinului autismului post-sovietic. Click-click.

 

3 comments
  1. Eu cred ca a inceput de mult, da’ ne ia asa cate putin, sa ne “obisnuim”, ca la mare, cand intrii treptat in apa!
    Pentru ca le permitem!
    Respect si Solidaritate!
    Uniti Schimbam!

  2. Mihaela said:

    doamne fereste sa izbucneasca, nu o sa mai poti face haz de necaz de asa ceva si nici sa mai scrii pe blog.

  3. jj said:

    Ar fi inceput, dar toti suntem dependenti de rusi, iar americanilor le e frica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: