Imposibilitatea dialogului când vorbești despre Palestina
Postul despre importanța măruntă a celor peste 700 de morți din Gaza versus cele 300 de victime ale zborului Malaysian Airlines m-a adus în fața a trei tipuri de oameni: cei care nu înțeleg nimic, cei care nu vor să înțeleagă nimic și cei care înțeleg dar care nu sunt de acord cu ceea ce au înțeles. Aș vrea să vorbesc despre ultimele două categorii pornind de la faptele care m-au făcut să scriu postul de ieri. Acestea sunt:
-797 palestinieni uciși în ultimele săptămâni, peste 5000 răniți.
-rachetă israeliană lovește un adăpost UN, ucigând 15 civili, femei și copii și rănind 200.
Zice presa, aceeași acuzată că pune botul la vrăjelile Hamas: ”Israel’s operation, meanwhile, is dedicated solely to removing the capacity of Hamas to fire missiles into Israeli population centres and dismantling its terror tunnels. Eager to count the number of dead in Gaza as victims of Israel, Hamas has been encouraging its citizens to stay at home when the Israel Defence Forces send warnings to evacuate. Hamas’s perverse logic is designed to put Gaza’s civilians in harm’s way.”
Uite că palestinienii au ascultat, au mers la adăpostul UN și au fost măcelăriți.
Să continuăm.
-cetățeni israelieni se încântă la vederea bombelor care cad peste Gaza. Acesta este distracția oferită la Sderot cinema. Cine e Sderot cinema? ”Sderot cinema is a name given to the gatherings at a hill in the Sderot, where the locals gather to watch the bombardment of the Gaza strip[37] while eating popcorn[38] and smoking hookahs and cheer when the bombs strike.[39][40][41][42] The name was coined by a Danish journalist who snapped a photo of it and posted it onTwitter.[43][44][45][46] Similar events happened during the 2009 Operation Cast Lead,[47] which some disapprovers made rename Parash Hill into “Hill of Shame”.[48] Some Sderot residents have complained about the media portrayal[49] and Marc Goldberg noted that it is nothing new.[50]”
Mai mult si mai zemos găsiți aici: http://articles.economictimes.indiatimes.com/2014-07-23/news/51932080_1_gaza-city-iron-dome-gaza-strip
Primul mesaj coerent este al unui domn care înțelege dar nu este de acord cu ce înțelege. Dânsul spune:
”Ma tem ca perceptia Dvs despre israelienii care beau bere si ragaie in timp ce bombele cad peste Palestina este eronata. Da, poate unii si-au scos covorasele si pungile cu seminte, insa totul trebuie pus in context: de ce se intampla asta?
Pentru ca organizatia teorista Hamas trage periodic cu rachete (nu cu prastii) in teritoriul israelian. In orasele din sud, alarmele aeriene sunt la ordinea zilei. Ati auzit de Sderot?
Hamas nu doreste sa coopereze, nu doreste pace, doreste sa distruga Israelul, complet. Acesta este scopul lor declarat si manifest.
Ce sa faca Israelul, sa spuna “ne scuzati, ne facem bagajele si plecam in Noua Zeelanda?”
Fac ce ar face orice stat normal: se apara. Trimit trupe periodic sa curete depozitele de armament din Gaza si sa astupe tunelurile.
Da, mai mor civili/copii absolut nevinovati: Gaza este extrem de dens populata. Hamas nu stia asta cand a inceput sa se joace de-a razboiul sfant?
Nu mai vorbesc de ticalosia de a folosi copiii drept scuturi umane.
De ce 298 > 10000: pentru ca, in mod trist si cinic, suntem obisnuiti cu mizerabila realitate islamica petru care viata nu inseamna nimic si pentru care martirajul la varste fragede este un prilej de poem eroic nu o nebunie. Cine ne-a obisnuit asa? Cei care sustin statele islamice si organizatiile teroriste impotriva singurului stat civilizat din Orientul Mijlociu: politicienii (Obama), dictatorii (Putin, Erdogan), tinerii stangisti semianalfabeti (alde Occupy) si, cu voia dumneavoastra, ultimii pe lista, jurnalistii.”
Domnul care a trimis acest mesaj vrea să discute. Nu se grăbește să-mi radă o lopată peste cap. Chiar dacă nu sunt de acord cu ușurința cu care face șpagatul cauzalității între israelienii veseli, care urmăresc de pe deal bombardamentul și Hamasul care dă cu bombe. Unii sunt civili, alții sunt organizație teroristă. Mă aștept ca ăștia, Hamasul, să fie răi, dar ca civilii să fie cinici și inumani, na că nu m-am așteptat.
Mai spune domnul cu mesajul că Hamas se joacă de-a războiul sfânt și că folosește copii pe post de scuturi umane. Tot dânsul recunoaște că Gaza e suprapopulată. Cam greu să nu fii scut uman, când stai, tu și alți 7 inși, într-un picior, pe-un metru pătrat. Bombardamentul israelian e ca pescuitu cu dinamită.
Al doilea mesaj, de pe Facebook, vine de la un intelectual. Este un mesaj lung și sfătos.
”Îmi place și ușurința asta cu care pui etichete, cred că prinde bine la public. Totuși, cu riscul de a părea “postac”, țin să-ți atrag atenția că afirmi cu mare dezinvoltură (de-acum și către o mare audiență) niște prostii foarte periculoase. Încerc să-ți exlic pe îndelete, sper să ai răbdare să citești. În primul rând, îmi dau seama că după ce ai călătorit pe jumătate din glob, după ce ai scris o carte despre o altă cultură, după ce ai încercat să observi altă civilizație, poți fi tentat să crezi că înțelegi orice alt neam ceva mai lesne. Ei bine, conflictul israelo-palestinian este unul extrem de complex, cu foarte multe nuanțe și concentrat într-o parte de lume care joacă după cu totul alte reguli decât cele cu care suntem obișnuiți. Sigur că nu ai de ce să mă crezi pe mine, dar îți recomand să (re)citești “Cum să lecuiești un fanatic” și – în general – opiniile despre subiect ale lui Amos Oz. E un intelectual, ca și tine, dar unul care trăiește în miezul problemei și care este considerat anti-semit și anti-evreu de mulți dintre extremiștii israelieni care întrețin conflictul de-acolo. Amos Oz ne invită să tratăm cele două popoare ca pe niște pacienți foarte bolnavi, în fața cărora trebuie să ne măsurăm foarte bine cuvintele și comportamentul. Apoi, este esențial – ne mai săftuiește Oz – să nu luăm nicio parte. Trebuie să avem tot timpul în gând că din cauza orgoliilor, complexelor și temerilor unor lideri politici, apoi din cauza murdăriei, parșiveniei și habotismului altor lideri politici, mor oameni nevinovați, altfel înfrățiți de sânge, de pământuri și de obiceiuri. Nu trebuie să privim niciunul dintre popoare cu ură sau cu înverșunare, ci cu milă și compasiune. Îi ajutăm invitându-i public să se iubească, nu batjocorindu-i pe unii și vorbind cu ușurință morbidă despre dispariția altora. Este mult mai ușor să faci rău mai multor indivizi (unui grup) dacă-i tratezi ca pe unul singur. Din păcate, umorul superficial și etichetele negative puse pe un popor, pe o etnie sau pe o minoritate astăzi, pot fi catalizatorii discriminării, excluziunii și violenței de mâine. Culmea, cele două popoare despre care-ți dai tu cu părerea cu atâta ușurință sunt și dintre cele care au suferit cam cel mai mult de pe urma acestui fenomen. Umorul, în cazul lor, trebuie dozat cu mare grijă. Apropo de umor, cred că mai faci o asociere extrem de nepotrivită. Prin paralela cu bancul – oricum extrem de prost și de gros, zic eu – al lui Jon Steward, compari societatea și show-biz-ul american (în care cultura sionistă este foarte răspândită și influentă) cu Românica (și Europa) de pe Facebook, acolo unde mai toată lumea ia partea palestinienilor și înghite povestea construită atât de frumos și de “americănește” de către Hamas și de către cei care-i susțin. La început m-a mirat cât de ușor ai căzut tu – și mai tot Occidentul – în capcana asta morbidă a Hamas. Miza lor este (ai simțit foarte bine comparația cu parabola lui David și Goliad – mult mai bine, cred eu, decât foarte mulți evrei) să “răstoarne carul mare”. Iar pentru cauza asta sunt gata să-și sacrifice proprii cetățeni, cu mame și copii cu tot. Iar liderii politici ai Isrealului, împreună cu restul marilor puteri occidentale, le joacă prostește jocul murdar, catalizând probabil cel mai mare val de anti-semitism global stârnit după cele două războaie. Mai greu am înțeles și eu că Hamas câștigă teren folosind metode occidentale de propagandă: fetița care spune în engleză că nu vrea să moară, filmările semi-obscure și tendențioase, sângele vărsat în ochii lumii, pentru a atinge coarda empatică a neștiutorului din fața ecranului – sunt toate metode exersate – cu scopuri mai nobile, e drept – de către americani. Înțelegem de-aici că orientalii au fost suficient de înțelepți încât să înțeleagă cultura occidentală – cel puțin într-atât încât să o poată destabiliza din interior, în vreme ce viceversa a fost imposibil. În auto-suficiența și superioritatea lor afișată, occidentalii – sau liderii lor, mai degrabă – habar nu au mai nimic despre cultura pe care altfel o disprețuiesc. Și asta-i cam costă. Este – încă o dată – trist, nu “funny”.
În fine – sper că nu te-am plictisit prea rău -, trec la lucrurile cumva mai personale. Tocmai ca să încerc să te fac să-ți dai seama cât de nasol este felul ăsta superficial și flegmatic al tău de a pune problema. În situația de față, cel puțin. Fac parte dintr-o familie cu descendență evreiască, drept care multe dintre rudele mele din România au plecat după ’48 în Israel. Ai putea zice, deci, că am rude (și mulți prieteni) de naționalitate isrealiană. Deși conform afirmațiilor tale de pe blog “își aduc berica și semințele și strigă yuhuu”, rudele mele din Israel doar ce ne-au scris că au făcut nunta vărului meu în bunker, în zgomot puternic de rachete. Te interesează câte “praștii” au aruncat militarii Hamas către teritoriile civile populate de israelieni, ruși, palestinieni, turiști șamd? Îți răspund eu: aproximativ 1.800 (and counting). Practic, din punct de vedere obiectiv (sinistru cuvânt, în contextul ăsta, dar m-ai provocat), armata israeliană nu numai că și-a protejat proprii cetățeni, dar a salvat mii de palestinieni (aproximativ 10-15% din populația Israelului din afara Gaza sau West Bank) doborând rachetele Hamas (și omorând, colateral, câteva sute de civili palestinieni). Sigur că toți cei întregi la minte ne-am dori două state care să trăiască pașnic, în relații de prietenie (soluție la care sunt sigur că se va ajunge cândva în viața mea), dar astăzi, în stare de război, cineva trebuie să aibă grijă – iar noi să sperăm – să moară cât mai puțini civili.”
Din acest tip de mesaj dispare orice dorință de dialog. Este genul de depărtător de fălci care face loc polonicului propagandistic care te umple de rahat și pe dinăuntru și pe dinafară. Un text care reproșează etichetele dar e plin de ele: spui prostii, n-ai discernământ, ești superficială. Un text care spune că nu trebuie să iei partea nimănui dar care este evident părtinitor. Un text care, plin de sfătoșenie, te urechează și te aduce pe calea cea bună, aia care spune că Hamasul e de vină pentru tot ce se întâmplă, că ei i-au adus pe colină pe domnii de la Sderot, că ei-arabii-sunt cei care joacă lumea pe degete și ne spală pe creier și că, dacă e să o luăm așa, toate cărțile citite și presa răsfoită e caca, trebuie să îl cred pe autorul mesajului care știe clar, de la văru din bunker cum stă treaba în teritoriile ocupate. Păcat de Amon Oz trântit ca o perișoară într-o trocuță cu rahat.
Mai jos, ultimele știri din conflictul Israel-Gaza. Fără Amos Oz, umor mai mult sau mai puțin dubios. Doar date și fapte.
feher 
Asocierea dintre Putin (adică Rusia, adică URSS) și Hamas se rezumă la spusele lui Victor Suvorov:
”Dacă grupările extremiste apar în zone în care nu există o influență sovietică clară, poți fi sigur că Uniunea Sovietică va deveni în scurt timp cel mai bun prieten al acestora.
Tacticile folosite de GRU în cazul teroriștilor sînt simple: nu le dă niciodată ordine, nu le spune niciodată ce să facă. Ei distrug civilizația occidentală ― deci știu cum să o facă, așa că lasă-i să își vadă de treabă nestingheriți. Printre ei sînt și idealiști gata să moară pentru ideile lor. Așa că lasă-i să moară. Cel mai important lucru este să le întreții iluzia că sînt absolut liberi și independenți… Experiența arată că teroristul care se consideră independent și care ucide oameni din cauza propriilor convingeri este mai eficient decît cel ce luptă din ordinul altora. Pentru ideile sale, teroristul își va asuma riscuri și își va sacrifica și viața, dar este puțin probabil să facă aceste lucruri pentru că așa îi spun niște străini. Așadar de ce ar trebui recrutat ?
Activiști, radicali, militanții pentru pace, membri ai partidelor ecologiste: din punctul de vedere al liderilor GRU, aceștia seamănă cu niște pepeni copți, verzi la suprafață, dar roșii în interior – care îți lasă gura apă.”
Pe de altă parte începuturile statului Israel (care au avut o importantă componentă teroristă) iarăși pot fi condensate în cîteva cuvinte spuse de un judecător britanic (din Palestina anilor 1920-1940) lui Ze´ev Jabotinski, un fervent sionist al vremii: BOLȘEVISMUL IMPREGNEAZĂ INIMA SIONISMULUI. Menționez că Jabotinski nu înclina deloc spre terorism.
Așadar morții din Gaza și cei din avionul malaezian sînt, pînă la urmă, victimele aceluiași RĂU.
Au reusit partenerii de polemica sa elibereze krakenu’? 🙂 Eu n-am postat nimic inca pentru ca sunt de acord cu ce ai scris.
Vorbiti de fapte. Acestea sunt: 797 palestinieni ucisi, 15 civili, femei si copii ucisi e o racheta israeliana etc. Nu le-a contestat nimeni.
Ce nu inteleg e argumentatia: daca exista mai multe victime de o parte, aceea are automat dreptate?
Presupunand ca X si Y se urasc de moarte, X are un M16 iar Y o prastie, e logic ca X va avea castig de cauza intr-un eventual razboi, dar asta nu-l face mai detestabil decat Y. Y l-ar lichida pe X imediat, numai ca Y nu are un M16.
Ca sa determin culpa, nu ma uit la numarul de victime. Daca Y il ataca pe X, vinovat e Y. A, ca nu poate sa-si duca planul la indeplinire si nu poate el sa ucida 797 de civili, ghinion Y. Sa il acuz pe X inseamna de fapt sa ii acuz competenta in a se apara: tie nu ti-au murit copii? Criminalule!
Cazul lui X e cazul orasului de care pomeniti, Sderot, “bomb shelter capital of the world”. Oamenii din Sderot traiesc, de cand Israelul s-a retras din Gaza, sub amenintarea zilnica a rachetelor trase de Hamas, din cauza carora sunt nevoiti sa: se adaposteasca in 20 de secunde in caz de alarma. “Ten to forty times a day CODE RED”. Bunkere si masti de gaze. De ce? Pentru ca sunt porci sionisti spurcati, micul Satan, de-aia.
Apoi Israelul decide sa riposteze, ataca Gaza, oamenii din Sderot ies pe delusor la micul picnic atomic, ciocnesc un pahar si se bucura ca, de data asta, bombele cad asupra altora. E revoltator, inuman? Poate. Dar sa arunce primul cu piatra cel care stie ce inseamna cod rosu de 40 de ori pe zi. Eu ma cred destept si moral si spun ca n-as face asta, dar problemele mele zilnice sunt de genul “n-am gasit cardamom la supermarket”.
Vreau sa inteleg cum va imaginati solutia atacurilor arabe, alta decat riposta militara. Ce anume trebuie sa faca Israelul? Sa se retraga din.. Israel?
Perceptia generala e ca teritoriile “palestiniene” ar fi fost cucerite de catre statul evreu de la populatia bastinasa. Dar istoria nu sta chiar asa: Gaza, de exemplu, cu cei 7 insi intr-un picior pe metru patrat, a fost cucerita de Israel de la EGIPT, in 1967. Statul arab si prieten Egipt ii tinea pe prietenii Profetului inghesuiti ca sardinele in jacuzzi. Nu au fost impinsi acolo de vreo furie colonizatoare a imperialismului sionist. In plus, Israelul s-a retras de acolo in 2005.
In Gaza, la fel ca in restul Palestinei istorice, oamenii cred, de obicei, ca arabii riposteaza impotriva unor ocupanti si ca furia lor este indreptatita. Dar cautati “poporul palestinian” in istorie: el nu exista, e o facatura moderna (poate dupa 1920, poate dupa 1960). Nu e deloc clar daca miscarea de colonizare sionista la inceputul secolului XX, intr-un
teritoriu otoman (nu “palestinian” sau generic arab) poate fi privita drept o ocupatie: acel teritoriu nu era palestinian in niciun fel, era un vilayet otoman, si, mai tarziu, un teritoriu sub mandat britanic.
De aceea itele sunt destul de incurcate, si in niciun caz nu pot pretinde arabii din Palestina ca au dreptul sa atace cu rachete “ocupantii”, nu mai mult decat, de exemplu, bretonii statul francez.
Dar ei hotarasc, totusi, ca e intelept si moral sa o faca: drept urmare, mor 797 de civili, civili care s-ar fi dus altfel, linistiti, la mall-ul din Gaza City (da, exista). Daca admitem ca Israelul are dreptul sa riposteze, cine poarta, deci, responsabilitatea mortilor?
Prietene,esti in mare eroare.daca nu ai idee despre atrocitatile care se intampla acolo mai bine te abtii.
Sigur ca nu se poate negocia in termenii evreilor.sa le dea inapoi palestinienilor ce e al lor si se rezolva problema.
aaragn(postac asumat): vad ca pentru tine conteaza doar dreptul poporului israelian stresat cu 40 de alarme pe zi…uite ca palestinienii nu mai sunt stresati, ei primesc direct bombele in freza asa ca dispar frustrarile alarmelor false…toti cei care construiesc argumente pe rationamentul-ce vroiati sa faca israelul stresat dar mai bine inarmat|?-gresesc…ce se reproseaza israelului nu e reactie, ci disproportia ei cu efectele bombardamentului hamas….daca o sleahta de copii de prin vecini te amininta ca iti sparg geamurile de 40 de ori pe zi, si de 1-2 ori chiar o fac, nu le spargi capul cu ciocanul ca represalii legitime, asta daca nu esti neandertalian adevarat…
si inca ceva pentru trolul cu pretentie de cunoastere a istoriei (aaragn): de unde avea egiptul gaza desteptule? israelul ocupase dupa razboiul al doilea mondial grosul palestinei administrata de britanici, mai putin gaza ajunsa la egipt, cisiordania si golanul ajuns la iordanieni-oricum le-a rezolvat si pe astea dupa razboiul din 1967…statul evreu este deci ocupantul…nu exista poporul palestinian inainte de 1920? ce vorbesti franz? poporul basarabean o fi existat inainte de 1918? ca nu era nicio tara basarabia pana atunci…sesizezi enormitatea….exista o populatie in teritoriile ocupate de israel…a, vrei sa zici ca iusraelul avea dreptul sa le ocupe pentru ca istoric au fost inainte acolo?…pai, atunci sa plece americanii din SUA ca inainte erau acolo indienii, bine?….primul meu impuls este sa cred ca esti bou, dar daca ma gandesc mai bine cred ca esti un bou cu leafa
Israelul “ocupase” dupa ce a fost atacat in 1948 de toate statele arabe inconjuratoare, asta omiti sa spui. Imi pare rau pentru prieteni tai, intelectualii violatori de camile, dar au pierdut si razboaiele ulterioare => Israelul a castigat teritoriu, pe care nu l-a mai dat inapoi (to the victor the spoils). Si bine a facut, caci e folosit in scopuri mai bune).
Daca esti Cristi Dogaru cel dat afara de la Romania Libera pentru putinism (ceea ce te face probabil acum un bou fara leafa), incearca sa fii mai coerent si mai civilizat in exprimare, macar pentru facultatea aia pe care ai facut-o o data. In rest, daca mai ai vitejii de exprimat, sper sa ai suficient curaj incat sa mi le poti comunica F2F.
aha, si cui o sa ma adresez f2f? …luminatiei sale aaragn, un ilustru postac curajos si anonim?…oscilez in privinta ta-intre un postac din servicii cu lacune asumate (deh, dezinformarile se fac cu jumatati de adevaruri) si un obsedat ce frecventeaza bloguri precum “in linie dreapta”….asta cu “dat afara pentru putinism” merge spre prima varianta….un strop de adevar, multa dezinformare (intre o demisie si un dat afara sunt niste deosebiri; iar la capitolul “putinism”-nu oricine critica propaganda schioapa privind avionul prabusit in ucraina e putinist, securistule)…ca sa rezum-hai sictir! (daca imi dai adresa, ti-o spun si f2f)…
Ca sa vorbim cu cartile in fata, imi permit sa va recomand una scrisa de un evreu care descurca itele despre care vorbiti. Se cheama From Beirut to Jerusalim. Puteti sa vedeti recenziile aici http://www.amazon.com/From-Beirut-Jerusalem-Thomas-Friedman/dp/1250034418/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1406360944&sr=8-1&keywords=from+beirut+to+jerusalem&dpPl=1.
Apoi, avem jurnalistul Joe Saco, a scris despre Gaza si Palestina. O carte fabuloasa este Palestine. Aici detalii. http://www.amazon.com/Palestine-Joe-Sacco/dp/156097432X/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1406361036&sr=8-1&keywords=palestine&dpPl=1
si nu in ultimul rand http://www.amazon.com/Cursed-Victory-History-Occupied-Territories/dp/0713997753 a carei descriere, pe scurt, o gasiti aici: http://www.economist.com/news/books-and-arts/21606731-how-explain-toxic-atmosphere-israel-and-occupied-territories-blood-brothers
tot cu cartile pe fata, asa sunt crescuti copii palestinieni: http://vimeo.com/94676269
Daca vorbim de israelienii care mananca seminte si se uita ca la film la bombardamentele din Gaza, mai tineti minte exploziile de bucurie ale CIVILILOR din Palestina in 11 septembrie 2001? Si nu numai in palestina. Oamenii au iesit in strada si au sarbatorit!
Păpușe, chiar găsești că e o idee bună să te bagi într-o discuție – în care e evident că toată lumea știe destul de bine despre ce vorbește – și asta cu un argument cretin și o amintire aproximativă? Ia dă mătăluță un gugăl mic să vezi cum stă tărășenia cu reacțiile vizavi de 9/11 și ce era cu oamenii ăia.
De unde stiti ca sunt o ‘papuse’? Argumentul meu cretin vrea doar sa aminteasca ca oamenii au aceleasi reactii indiferent de tabara din care fac parte. Nu este un argument pentru nici una dintre tabere, ci doar pentru faptul ca oamenii implicati intr-un conflict atat de lung si de intortocheat seamana intre ei, desi sunt dusmani.
fapte necontestate de partile din conflict:
in 1882 in zona au fost recenzati 408,000 musulmani, 44,000 crestini 15,000 evrei si apar primele tensiuni datorita cresterii imigratiei evreiesti din Europa.
in 1914 in zona au fost recenzati 525,000 musulmani, 81,000 crestini si 39,000 evrei.
in 1917 declaratia balfour, marea britanie sustine crearea unui camin national pentru evrei in palestina.
in 1920 palestina este sub control britanic, care sustine crearea unui stat evreu. britanicii decid neaplicarea principiului autodeterminarii natiunilor, fiind predictibila opozitia arabilor.
in 1920 revolte arabe la ierusalim si jaffa, lupta de la tel hai
in 1922, datorita cresterii imigratiei, evreii ajung sa fie 11% din populatie
in 1929, masacrul de la hebron (67 evrei ucisi)
intre 1919-1929 inca 100,000 de evrei emigreaza in palestina
in anii 30, inca un sfert de million de evrei emigreaza in palestina. acest fapt declansand rascoala araba din 1936-1939.
in 1939 britanicii sunt fortati de revolte sa restrictioneze imigratia evreiasca. evreii continua sa imigreze ilegal.
in 1945 evreii ajung sa reprezinte 33%din populatie
in 1947 lupte intre arabi si evrei. in urma luptelor 250,000 de arabi fug sau sunt expulzati
in 1948 se proclama statul Israel, are loc primul razboi arabo-israelian.
in urma victoriei israeliene, 700,000 de arabi fug sau sunt expulzati.
1948-1970 ”planul un milion” duce la imigrarea a cca 1,150,000 de evrei in Israel
1967 in urma raz boiului, 300,000 de arabi se refugiaza, 600,000 raman in teritoriile ocupate de israel
1970-1988, 165,000 evrei imigreaza din urss
Cele mai mari pogromuri in Europa: Varsovia – 1881, Chisinau – 1903, Kiev – 1905, Odessa – 1905, Bialystok – 1906, Lwow – 1918, Kiev – 1919. Cronologia asta se poate citi impreuna cu cea de sus, cu imigratia evreiasca catre Palestina. Din pacate palestinienii si-au pierdut tara din cauza europenilor.
Elegant gestul de a recunoaste incapacitatea proprie de a dialoga pe un anumit subiect. Rarisim in peisajul media autohton si asadar de laudat.
Asa stand lucrurile, incepind prin admiterea propriilor limite -si eu recunosc la randul meu ca nu pot dialoga/ceda pe tema Israel vs Palestina- tin sa constat ca in istoricul posturilor dumneavoastra nu se gaseste nicio reactie vizavi de atentatele antievreiesti din ultimii ani. Niciodata nu ati gasit de cuviinta sa deplangeti macar -nu va cer sa plangeti…e nevoie de o mare capacitate de empatizare pentru asta- pe marginea suferintei provocate de musulmani vecinilor si rudelor lor evreiesti -si hai sa nu o mai dam cotita, nu e vorba aici de teroristi vs evrei, ci de arabi musulmani vs evrei- . Dar astazi plangeti cu lacrimi de dromader de mortii arabilor. Dar…asa cum se poate observa din istoricul mentionat…compasiunea nu prea va caracterizeaza, si atunci ma intreb si va intreb: de ce plangeti pentru unii in timp ce ii atacati pe ceilalti? Raspunsul e simplu: e cat se poate de uman sa va agatati cu febrilitate de o tabara, de un grup cu valori comune sau macar similare. Dumneavoastra sustineti cauza arabilor musulmani si nu e cazul sa va mai ascundeti dupa tastatura, ca nu-i nicio rusine ca luati partea -cu argumente inchipuite de altii- unora pentru a-i besteli pe ailalti.
Si, asijderea, nu-i nicio rusine sa recunosti ca sustii tabara israeliana. Mi se pare cat se poate de normal sa ripostezi la lamentatiile antievreiesti cu tirade anti-arabe. De pilda, eu nici nu recunosc entitatea Palestina, nici nu cred ca ar trebui sa existe un stat palestinian din moment ce nu cred ca exista si ca existat vreodata vreun popor palestinian. Gaza ar trebui cedata Egiptului, iar Cisiordania impartita intre Iordania si Israel, caci acest stat este cat se poate de indreptatit sa ceara despagubiri serioase de razboi din partea arabilor care au intretinut macelul acesta de 66 ani. Si da, tare ma bucur ca arabii sunt batuti de le suna nisipu-n cap. Si eu ma uit la filmuletele de pe youtube postate de armata israeliana. Sunt excelente si le recomand oricarui occidental ateu sau secular, care e constient de pericolul expansiunii islamiste. Cineva se lupta in Orient pentru valorile europene, pentru democratie, pentru drepturile omului, pentru egalitate intre sexe, pentru drepturile minortitatilor sexuale, pentru stat de drept, pentru libertatea cuvantului si…mai ales..pentru libertatea religioasa. Acel cineva este statul israelian. si tin sa multumesc public armatei israeliene pentru spiritul de sacrificiu, pentru umanismul de care dau dovada -ce armata din lumea asta avertizeaza populatia civila inaintea unui bombardament?, pentru curajul soldatilor si pentru eroismul cu care apara civilizatia occidentala de barbarii orientului. Bravo Israel!
ia baga mataluta un ochi aici si mai zi o data cu dreptul la libera exprimare, democratie, valori si libertate.
Personal, in filmulet am vazut un provocator indepartat de politie… Omul s-a cam opus arestarii si a avut parte de un trtament corespunzator. Iaca asta e cu dreptul la libera exprimare… Libera exprimare avea dar nu liber la provocare…
De aceiasi tratament s-ar bucura si de la un pro-israelian venit sa faca circ la o demonstratie pro-palestiniana…
ISRAEL ISREAL!
Hai sa ne aducem aminte cum a inceput conflictul. Un cretin omoara trei evrei. Alt cretin pune un copil palestinian sa bea benzina si ii da foc. Pentru el e ceva normal, doar a auzit la sinagoga de legea talionului. Apoi palestinienii spun Reset si se razbuna pentru copilul palestinian. Dau cu rachete. Evreii dau si ei Reset si spun: “Beey, dar noi avem rachete mai shukare ca voi. Ia luati de aici”. E normal sa se intample asa ceva cate vreme fiecare parte refuza dreptul de a exista al celeilalte. Evreii si palestinienii sunt doar niste animale intolerante care nu vor fi niciodata in stare sa traiasca impreuna. Punct
Iar cand se vorbeste despre evreii care stau pe deal si se uita cum o iau palestinienii peste cap, imi aduc aminte de reactia palestinienilor la 9/11. Iesisera in strada si se bucurau de parca castigasera la loto. Bucurie sincera si adanca pentru trei mii de morti. Doua natii blestemate pe care atat le duce capul.
“Cam greu să nu fii scut uman, când stai, tu și alți 7 inși, într-un picior, pe-un metru pătrat. Bombardamentul israelian e ca pescuitu cu dinamită.”
E geru sa se recunoasca in amplasarea unor instalatii de lansare rachete langa obiective civile se constituie in asa numita infractiune de “crima de razboi”? Iar 7 insi pe picior de metru nu justifica infractiunea…
La fel cum e greu sa intelegi ca “If a civilian object is used for military purposes it loses the protection which it enjoyed as a civilian object and can become a legitimate objective.”?
http://www.icrc.org/customary-ihl/eng/docs/v2_cha_chapter2_rule10_sectiona
– ca sa fie clar pentru cei carorora le e lene sa dea link:, citatul e de pe site-ul ICRC (International Committee of the Red Cross).
Reblogged this on Sport – Istorie, Cultura, Societate and commented:
Iarta-ma Raluca Feher,
Prezumtii nejustificate si o aroganta de neiertat din parte-mi m-au determinat sa comit “atentate” nejustificate pe marginea articolelor publicate de o autoare de suflet si de mare talent… In cele din urma mi-am dat seama ca de fapt ideile noastre erau in acord…M-am lasat dus de prostia unora care sa tarasc la picioarele stapanilor…lor (nu ai mei), dandu-mi impresia ca am monopolul bunului simt si ca sunt inconjurat…
Aroganta cu pricina mi-a fost “indusa” de o postare a Ralucai, sincera, dar absolut tendentioasa referitoare la cauzele crash-ului aerian din Ukraina… Si evident din reactiile celorlalti cititori la postarile sale, care pareau sa fi inteles si ei altceva din articolul pe care vi-l propun astazi…. Dar pana la urma autoarea nu are nici o vina si nici amestec in delirurile cititorilor ei…
Imi este rusine, dar prefer rusinea deceptiei. Raluca este exact ceea am intuit din prima clipa – o persoana integra, fidela ideilor si connvingerilor sale care nu ezita sa le si exprime cu voce tare…Ma rog in scrisurile ei… Drept urmare si in chip de mea culpa ma voi duce si voi cumpara (si citi) prima sa carte, recent aparuta, “America goala de la brau in jos” (peste tot in librarii)…
Dau reblog acestui articol moderat, dar angajat, in abordarea problemei palestiniene… exact cel pe care l-am criticat initial necitindu-l…
Iertare Raluca Feher…Iar articolul nu-l dau pentru ispasirea pacatelor (de ras in cap mai mult decat sunt nu pot)…ci pentru ca incearca sa aseze dialogul sensibilitatilor si “pasiunilor” … clocotinde…. pe care tragedia poporului palestinian le starneste.
Pingback: Imposibilitatea dialogului când vorbești despre Palestina (de Raluca Feher) | Sport - Istorie, Cultura, Societate