Unde fuge somnul in fiecare noapte. Si de ce.

La 3.20, Felicia s-a trezit brusc, a ciulit urechea si a auzit zgomot de pasi grabiti pe scara. Isi trase treningul pus la indemana pe spatarul scaunului, isi infipse picioarele goale in slapi si tropai usor impiedicat catre usa si, apoi, pe scara in sus, catre camera de la mansarda unde isi stabilise biroul. Deschise usa brusc, sperand sa-l prinda dar nu gasi decat laptopul deschis. Felicia isi amintea clar ca il inchisese, ce sa mai, era deja un reflex, nici vorba sa lase laptopul deschis cum nu putea fi vorba sa lase lumina aprinsa la baie sau par pe cada dupa ce se spala pe cap. Pe ecranul computerului vazu deschisa o pagina de net despre cursa de sprint din cadrul campionatului local de atletism din octombrie, al carui castigator putea pune mana pe 1000 de euro.

Ahaaa, deci se antreneaza.

Felicia se aseza la masa si scrise un bilet, il lua cu ea si-l aseza pe noptiera. Se baga in pat, se aseza pe spate, cu mainile pe piept si incerca un exercitiu pe care l-a citit in revista As: imagineaza-ti ca iesi din corp Felicia, ca iti vezi trupul intins in pat si ca iti comanzi fiecare membru sa adoarma, uite-te la piciorul drept, il simti greu, nu-i asa ca e foarte greu, da, e de plumb, acum stangul, si el parca se scufunda in saltea, acum pieptul, respiratia e adanca, te inalti si te cobori, val dupa val, molcom, esti pe o saltea la soare si marea e albastra si cerul e albastru, de fapt nu e albastru dar tu Felicia nu stii oricum ce culoare are pentru ca nu te uiti la el ci te joci cu picioarele in apa si ai unghiile colorate cu oja rosie si niste pestisori vin la picioarele tale crezand ca sunt anemone.

Somnul se aseza pe marginea patului si citi biletul de la Felicia.

Ce femeie de treaba, isi spuse, cum s-a gandit ea la toate. Apuca bibeloul balerina de pe masa si-l tranti de pamant, pestii tasnira care incotro, plecand de linga unghiile rosii ale Feliciei. Clipi privind buimaca tavanu in timp ce somnul gonea, gonea, gonea, cred ca prinsese 60 de kilometri la ora si ajunsese deja la magazinul de mobila de langa aeroport. In octombrie o sa fie cel mai bun. Iar cind o sa-i ia interviu o sa spuna asa: “multumesc Felicia, fara tine nu as fi ajuns atat de departe.” Poate ar trebui sa spuna “atat de repede, atat de departe”.

Se gandi ca e timpul sa se intoarca. Felicia trebuia sa se odihneasca. A doua zi pleca in delegatie.

PS. Un cititor intreaba “totusi, ce va face somnul cu 1000 de euro?Ii va schimba in dolari?”. Raspuns: O sa cumpere 20 de bibelouri balerina pentru Felicia, startul e foarte important intr-o cursa de sprint. Isi va lua si niste pantofi de alergat mai buni, acum fuge cu Reebok si parca nu-si simte picioarele foarte confortabil. Banii ramasi ii va investi in carti de psihologie pentru ca se gandeste sa se apuce de hipnoza.