Bundița de paranoia te apără de războiul rece

Recepționerul încearcă să mimeze regretul, cuvântul acela care începe cu ”r” și continuă cu ”egretul”, soțul egretei, pasăre albă care rămâne paradoxal curată deși trăiește în smârcuri. Recepționerul din poveste e un soi de egret. Deși a făcut un caca mare și s-a tăvălit în el, pozează în inocent: ”Am uitat să vă trezesc să prindeți avionul. Da, e notat aici dar am uitat. Sori”

Noroc cu buna și bătrâna paranoie, udată și crescută în comunism. Ea mi-a mânat degețelele, le-a condus pe tastele telefonului și a activat alarma. Ptiii-Ptiiii-Ptiiii, a făcut telefonul dimineață la 5.45. ”Să vezi că imbecilii ăștia de la recepție nu o să ne dea wake-up call-ul” îi zic lui Iulian. N-are cum-se opune el. El nu are o bună și bătrână paranoie altoită pe creierul reptilian, el nu a trăit atât de mult cât am trăit eu în comunism.

Taximetristul e bătrân și plin de întrebări încuietoare: să pornesc aparatul? Tu ce zici maestre? Să-l pornești sau să mă lași pe mine să-ți dau cât vreau. Sunt țâfnoasă, m-am trezit cu fundul în sus, de la Ptiii-Ptiiii. Aeroportul arată ca autogara din Alexandria, aia de Teleorman, nu aia din Egipt. E la o zvârlitură de băț de mașina noastră care se pregătește să…când, abrupt, ca o palmă lipită de catedră, bariera se lasă pentru că trenul vine fuga-fuga și..bariera se smucește în sus, ca o sprânceană de secretară deranjată de la manichiură, pentru că trenul care venea fuga, se oprește la fel de grăbit, cu scârț, la 4 metri de trecerea peste linie ferată. E stație? Nu? A uitat mecanicu cheile în ușă? Nu știm.

Toate tejghelele de la checkin sunt dispuse într-un pătrat, funcționarii stau unul cu spatele la altul, 6 minute, ciac-pac, dă biletul, dă bagajul, ia biletul ștampilat și ai trecut. Țțțțț, nu. N-ai trecut, pentru că nu ai plătit taxa de aeroport, 35.000 de rupee, 3 parai. Gata. Intri în unicul aeroport din lume unde avem librărie mare, grasă, luminoasă, limba engleză bine reprezentată, reviste, Time-ul și Economist și nu doar 3 exemplare ca pe Otopeni. Și niciun bar. Băi, ăștia-s ori mai cititori ori le place să cumpere cărți și să-și înșurubeze cornete.

Ce vorbești Franz, uite barul, ascuns între magazine care vând bijuterii. Înăuntru, un pește mustăcios înoată în pâcla celor 56 de țigări aprinse deodată. Mă uit în acvariul unde homari abătuți fumează cu 8 mâini și 11 plămâni. Se trage vânjos din țigară, se scrumează pe tabureți. Intru.

”Can I join you?” Un melc cu accent franțuzesc, pe la 50 de ani, poate 55, dar nu se vede de fum, se așează vis a vis. La televizorul de deasupra noastră vorbește Mishka, ursulețul sovietic. Melcul soarbe din nesul cu lapte, mai artificial decât buzele Biancăi Drăgușanu. Nu mai poate și dă cărțile pe față: este belgian, trei copii, divorțat de mama pușlamalelor, are iubită din Cambogia, cam de vârsta odraslelor. Achiziționată în Phnom Penh, unde stă de 3 ani căci se ocupă de negoțul cu orez. E scumpă Cambogia, mai scumpă decât Indonezia, mâncarea și transportul te rup la buzunar și d-aia s-ar muta aici unde se fac și bani mai buni, nu ca în Phnom Penh unde 700 de dolari câștigă doar zeii. ”România, am fost în România fix în decembrie 89, făceam comerț cu orez și atunci. Stăteam la Intercontinental. Nu am știut cum să fug mai repede.”

Își aprinde a treia țigară în 73 de secunde, trage adânc, ultima respirație înainte de plonjonul în discuția despre Occident și iminentul său faliment: ”Europenii se plâng că nu primesc al 13 lea și al 14 lea salariu, că nu sunt asigurați și para asigurați, că transportu e scump. Se pierd în detalii și uită să trăiască. Iar UE, vai-vai. Am fost în Yemen, țară extremistă musulmană unde nu găsești, în toată țara, o picătură de bere. Știi ce au zis? Voi europenii sunteți proști, le dați magrebienilor prea multe drepturi, e ca și cum hrăniți cancerul care o să vă omoare. Așa au zis și au dreptate. Știai că în Belgia sunt plătite alocații pentru copii care nici măcar nu stau în Belgia? Da, da, sunt în Maroc sau Algeria și nimeni nu verifică. Arabul vine și spune că are 6 copii, nimeni nu se duce să îi numere, omul ia 3600 de euro pe lună. Trăiește din alocații plătite din taxele mele. Cum să funcționeze EU? Când un document trebuie tradus în 23 de limbi? Îl dai neamțului, îl traduce instant. Îl dai spaniolului, îl traduce peste 1 săptămână, iar grecii angajează pe cineva să îl traducă în locul lor. Și îl plătesc la negru. Am un prieten care ia ajutor de șomaj 1000 de euro și mai ia 6000 de euro muncind la negru.”

Aproape a ras juma de pachet. Ceața ne aduce împreună, ne strânge peste masă, complici, discutând din ce în ce mai șoptit, să n-audă cine nu trebuie, dușmanul ascuns într-un fald de fum. Mishka, ursulețul sovietic, sporovăiește rusește într-un cumulonimbus de tutun prost. ”Și ce, chestia asta cu avionul Malaysian Airlines nu e clară? Mâna rușilor. Am un prieten care mi-a spus și că 11 septembrie e dubios rău pentru că nu poți să pilotezi avionul într-o clădire, la liber, nu fără super calcule telemetrice.”

Buna și bătrâna paranoia. Merge perfect cu nesul optzecist și țigara puturoasă, din tutun nevolnic, de Asia. Ar merge și-o Rapsodia Română, taaaa-nanana-nananaaaa-actualitatea românească. Afară e fierbinte dar suntem în plin război rece. Noroc cu bundița mea de paranoia, care îmi ține de cald.

5 comments
    • feher said:

      ce este intrebarea asta prosteasca?

      • VASILIU MIRCEA PAUL said:

        Lăsați-l, a nimerit pe aici din greșeală. A doua oară nu mai intră. Aștia-s ăia cu limba (nu limbajul) de lemn.

  1. Bobo said:

    bun, da-i inainte, meriti o bere rece !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: