Varanul și Ion Iliescu

Scena I: Varanul aleargă strâmb prin păduricea uscată. Căprioarele tresar, codițele înțeapă aerul, alerte, mandibulele însă continuă să toace iarba la fel de uscată ca păduricea uscată prin care aleargă varanul care a prins mirosul unei femele de varan, aflată în rut. Nu este începutul unei povești cu Voiculescu. În iulie și august varanii din Komodo fac dragoste nebunește, dacă el reușește să o prindă pe ea, căci ea e mai agilă și el e un soi de cocalar cu burtă și picioare umflate, ca un bețiv cu gută. Turiștii se înghesuie lângă clădirea arsă a fostului..bar, hotel, birou al rangerilor. De acoperișul schițat din bârne arse, atârnă, și acum, dând cu tifla gravitației, un ventilator de metal și faianța continuă să alinieze băile al căror tavan a fost smuls, ca un capac de conservă, de o mână uriașă. La 6 metri de ruina arsă, muntele de gunoaie, sticle, conserve și pungi de plastic, pahare de plastic, șlapi de plastic, sticle de plastic, farfurii de plastic, cordeluțe de păr, o carte, arsă și ea, în spaniolă, muntele de gunoi, ziceam, este treierat cu buzele de un cârd de căprioare reciclatoare. Probabil mănâncă patru pahare de plastic și elimină o frumusețe de set de tacâmuri sau poate chiar un glob pământesc. Rangerii sunt agitați, fiecare e înarmat cu un băț de 2 metri care se termină într-o furcă. Dacă se apropie dragonul nervos, arunci bățul, el ți-l aduce, calin, înapoi. Pentru ce e furca? o să întrebați. Ei bine, ca să-l scarpini pe dragon între omoplați, căci acolo îl mănâncă rău pielea de la o eczemă pe care a căpătat-o în armată.

Dragonii stau întinși lângă clădirea fostului bar, hotel, birou al rangerilor. Un mascul, cu tălpica piciorului drept din spate sucită în sus și piciorul stâng din spate întors, ca într-o svastică, în cealaltă direcție. Clipește negru, nu are chef să alerge după femele. Dacă ar vrea una, ar trebui să meargă 2 metri mai în spate, unde este o doamnă tăvălită pe pietre. Rangerii agită bețele: nu vă apropiați la mai mult de 3 metri, urcați treptele dar nu stați pe margine pentru că dragonița sare. E dată dracului, vă trage de picioare și vă halește. Dragonița nu sare. E la fel de plictisită de flashurile și click-clickurile turiștilor, ca Ponta de Băsescu la discuția despre buget.

În spatele dragonului mascul aranjat în svastică, 2 indonezience cu baticele strânse pe cap și înfășurate în jurul gâtului, care le face să semene cu două dulii de becuri Phillips, își fac poze, cu degetele crăcănate în semnul victoriei. Sunt la mai puțin de 30 de centimetri de vârful cozii reptilei. Rangeru le face poza. Nu este îngrijorat. La alți 6 metri în spate, nemișcat, sub clădirea barului-hotelului-birou al rangerilor, un alt mascul face digestia. Nu îl văd, nici eu și nici alți 12 oameni nu-l vedem, deși e la 6 metri, cum ziceam, lung cât o zi de post, dar nu am cum să știu cât de lungă este o zi de post, lung cât o coadă la făină în 87 sau poate lung cât una la moaștele sfintei Paraschieva.

Ce vremuri trăim. Unii se înghesuie să vadă moaște ortodoxe, alții moaște  zoologice. Varanul e străvechi, uitat pe raftul evoluției ca o pungă de creveți vietnamezi. În afară de ochi, nimic nu mișcă. Pare că își ține respirația. Limba nu îi aleargă despicată peste buze, așa cum îi fuge varanului închis la Rahova.

Sunt 2842 de varani în insula Komodo. 4 zac în fața mea, 2 i-am văzut în scurta, prăfoasa și fructoasa plimbare de o oră prin parcul uscat, din ale cărui tufișuri rânjesc obraznice pungi de plastic, sticle de plastic, plastic în toate formele. Copiii vând mici statuete de dragoni. Nu sunt de plastic. Cum știu asta? Pentru că Martin, un olandez cu timpanul infectat și o plăcuță de titan în cap, le trece prin testul brichetei. ”They don`t burn, they fine.”

Scena 2: Varanul se foiește pe patul lui de pârnaie. Nu o să stea închis decât câțiva ani, puțin peste 3. Dacă nu va fi grațiat de viitorul președinte, pe motiv de boală. Sau, cine știe, va scrie mai multe cărți decât Adrian și va ieși din pușcărie în 3 luni, pentru că nu va mai avea loc de maculatură în celulă. Dar să ne bucurăm de prezent. Varanul este în pușcărie și cuibul lui otrăvit a fost confiscat. Poftiți la poze, dar nu mai aproape de 30 de centimetri de el. Chiar dacă pretinde că e anchilozat, mușcătura lui băloasă e la fel de toxică.

Scena 3: 3 ani și 462 de volume mai târziu, Voiculescu e eliberat. Realizăm cu toții, între timp, că am pus botul la mize mici. El, ca orice varan puturos căruia îi e lene să dea cu spatele 2 metri să prindă femela, ca orice varan leneș care așteaptă să fie hrănit de ranger cu pufuleți, agreând tacit să joace rolul de sperietoare, el deci, varanul-motanul e doar un pet, un animal de casă al tătăițului care ne-a ars la buci de 25 de ani. Ion Iliescu, acest Palpatine fără glugă dar cu doamna Nina pe post de paratrăznet. Jos Ion Iliescu.

1 comment
  1. Alexandru said:

    Nu, imi pare rau, nu e corect. Asa credeam si eu dar zilele astea m-au vindecat. Nu e Varanul. Nu e Iliescu. Nu. In tara in care cateva mii de oameni ies in tara pentru Dan Voiculescu, pentru dreptul lui Dan Voiculescu de a fura de la ei nu mai poti vorbi de vina unuia sau altuia. Era, de fapt, evident. Vinovat e poporul asta si nu voi spune “noi toti” pentru ca nu suntem noi toti. Vinovata este majoritatea nord coreeana a acestei tari fara umbra de ratiune si fara niciun instinct democratic. Ion Iliescu? Ion Iliescu n-ar fi existat in alta tara.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: