Constipație în vremuri de căcat

Ieri, un vaporaș cu 25 de turiști și habar nu am cât echipaj, s-a răsturnat în drum spre Komodo: 10 au fost pescuiți imediat din apă, 13 cetățeni au băgat voiniceasca prin valuri până au fost scuipați pe plajă, la 5 kilometri de naufragiu, 2 dintre ei încă lipsesc. Nu știu cu ce companie au plecat în tur, dar ce contează? După ce am văzut cum arată vasele Perama, a mai țițirită dintre companiile care bagă Lombok-Komodo-Rinca-Labuan Bajo, îmi dau seama că au fost trimiși pe ocean ca și mine, tot în bena unei Dacii Papuc amputate, un vas neiubit, neîngrijit și neputincios, un soi de cal bătrân care a crăpat în drum, rupându-și picioarele într-un recif. Canieț filma, cum zice rusu.

Drumul până în Komodo a fost de 2 zile și 2 nopți. Vasul nu avea cabine, claie peste grămadă, 45 de oameni împărțiți pe două punți, strângându-ne fricile la piept și lăsând răul de mare să ne caute prin stomace, să răzuiască tot puiul prăjit sau borșul de pește și să-l trimită la sirene. Barca se clătina dreapta, stânga. Valurile veneau din lateral, mai ales în prima noapte, când stele reci se grăbeau spre stânga și apoi, iute-iute, se întorceau la dreapta și apoi din nou la stânga, ca și cum doi copii încercau să trăgă când spre unul, când spre celălalt, o față de masă. Stelele băgau fast forward și rewind și fast forward și rewind și maimuțelele ălea mici din echipaj, cu țigara în colțul gurii, mereu fumând, mereu pufăind, s-au cățărat pe marginea punții, s-au ținut de stâlpii de lemn și au coborât o prelată și astfel stelele au rămas afară dar vasul a continuat să fie plesnit peste falca dreaptă și apoi peste falca stângă, să-și miște capul ca un bulgar care zice Da deși tu crezi că zice Nu.

coaja

În prima noapte nu am putut să dorm. De frig și de frică. M-am gândit că o să ne răsturnăm, că o să pierd aparatul foto și computerul și toate pozele și toate textele și eu care m-am apucat de volumul doi al Americii dezgolite și el o să zacă pe fundul mării, sub sticle de Bintang, sub lemne și trollere pline cu hăinițe de excursionist olandez. Și eu o să mor înecată și o să mă găsească umflată, cu buze groase și față vânătă. La asta m-am gândit toată noaptea și la 5 dimineața ghidul, un nene știrb, cu un ochi stricat, ne-a trezit cu ”cofiiii, cofi-cofi-molning-cofi”. Ajunsesem la insula Moyo, valurile se duseseră la culcare. 

A doua seară, de fapt de după-masă, de pe la 3 juma, valurile au repornit sesiunea de palme, jap pe stânga, jap pe dreapta. Gloria, jurnalista spaniolă, era verzulie și tăcea atipic. Dionisia, sper că se scrie așa, coregrafa grecoaică, ducea o bătălie discretă cu fierea. Apa se urca pe punte, se aduna de sub barcă și venea ca o mână de bagabond, plesnind bucile bărcii. Șlap, fleașcă partea dreaptă, șlap iar, fleașcă partea stângă. 16 ore de open sea, calm open sea, dar nimeni nu a dormit nici în a doua noapte când crucea sudului era ba în stânga, ba în dreapta, indecisă. Futu-i morții mă-sii și cine m-a pus să mă duc să-l văd pe dragonul din Komodoul pizdii mă-sii. Un căcat de reptilă, probabil nici nu o să-l văd și trebuie să îndur lumina neoanelor în ochi pentru că cei 4 austrieci vor să citească și pentru că irlandezul care doarme cu ochelarii de soare pe creștet și are tricou verde, din plastic, cu Irlanda, crede că este rastaman și îl convoacă pe Bob Marley din ceruri să ne zică să stand up for your right, don`t give up the fight la porcăria lui de sculă cu boxe și ..prietena irlandezului vomită. Nici olandeza nu e bine și franțuzoaica machiată, cu gene false și floare în păr, are o față de pisică mizeră, pe care cineva a aruncat o oală cu ciorbă de fasole. 

komodo

Cofi-cofi-molning cofiiii!

Nu m-am scufundat cu bărcuța firmei Lombok Wisata. Însă m-am constipat grozav, de frică. În loc să mă cac pe mine, cum zice poetul, eu m-am retras în sine-mi, frică și rahat, ascunse adânc, atât de adânc că nici acum nu reușesc să dau de ele. Poate mi-ar trebui niște fracking sau minerit cu cianuri.

Oricum, vorba lui Șerban, e tare când reușești în vremurile ăstea de căcat să te constipi. Dacă mă pricep la ceva, la asta mă pricep cu adevărat.

3 comments
  1. VASILIU MIRCEA PAUL said:

    Îmi pare rău de suferințele Dvs. dar ați picat în Komodo exact cînd varanu intra la mititica iar puii lui își întindeau balele peste limbile de românași ahtiați după chestii mai ”picante” decît căcatul obișnuit. O asemnea sincronizare merită toate constipațiile din lume.
    Apropo, un banc: Țuțerul șefului de trib vine la doctor „Big chief no caca.” Medicul îi dă un purgativ. A doua zi tot „Big chief no caca.” Medicul dublează doza. Povestea se repetă încă de cîteva ori pînă cînd țuțerul apare vesel „Big caca ! No chief !”
    Deci atenție la… dozaj. Sau conform unei reclame antebelice „Dormi și visează, Koprol veghează !”

  2. un backup solid, la tot ce ai în laptop, înainte de călătorie, e aşa, ca o notă de sinucigaş bine scrisă. sau ca un testament scris la momentu’oportun.

  3. Denisa said:

    Foarte tare! Multumesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: