Paradisul pe pământ și iadul în apă

Insulele Gili. Cică sunt foarte frumoase. Cică apa este azurie. Cică broasca țestoasă iese în pridvor și împletește un sveteraș sub privirile bulbucate ale ălora de fac snorkel sau diving. Dar snorkel sau diving pot să facă toți băeții de Obor. Eu, însă, vreau să fiu șefa lor, așa că hotărăsc să bag free diving. Ce e aia? Libertate surioarelor și frățiorilor, nu tu tub de oxigen, nu tu regulator, nu tu mască. Reclama spune că dintr-o gură de aer bagi 20 de metri, pân la căsuța peștelui clovn și înapoi. Ceva asemănător cu senzația aia din decembrie 1989 când, dintr-o singură gură de aer, am crezut că o să ajungem în America, via margarină, mezeluri fără soia și videourile Hitachi.

Mă trezesc la 6 juma dimineața și în două ore suntem în portul slinos, unde Bob Marley o zice pe aia cu get up, stand up. Acest ceas cu cuc al emancipării. La 8 soarele arde, nu degeaba ești 70% apă. Te evapori lent. Unde dracu mi-e piciorul stâng? Acolo, e condensul de pe sticla de bere a doamnei din Olanda. 

”Unde?” Gili Trawagan. ”Aveți bilet de întors?” Nu. ”Mai bine..”, Nu. ”Mai bine v-ați lua..”, Nu, multțumesc. ”E bine să ..”, Nu vreau nimic din ce vrei să îmi vinzi.

plecare

Mi se lipește un sticker pe piept pe care scrie Gili Trawagan, numele insulei ăleia mai mari. Ăștia cu Gili Trawagan pe piept așteptăm într-un țarc, terasa unui bar unde se servește nes. Nesul crează nervozitate. La 9.25, deși barca trebuia să plece spre Gili Trawagan la 9.15, olandezii, nemții, englezii și alte naționalități cu fixisme temporare, coboară, se aliniază, își pun în cârcă rucscacii, par deciși și simulează o bună informare, așa că noi ăștia: români, spanioli, italieni, îi urmăm. Cocoșii cântă de ora 10.23, o oră iubită în Bali, ora când deschizi a doua bere a zilei și taman atunci, când erai cu mâna pe cheița care, vorba reclamei, era la tine, tricourile albastre ale celor de la compania cu nume ..na, că nu mai știu, se agită. Ne mână spre debarcader, ne grăbim prin culoarul făcut de vânzătorii de șervețele, cremă de protecție solară, bere, bere, bere, suc, nuci de cocos, capul lui Buddha, apă, mâncărică de orez, bere, bere. Urcăm pe o barcă dar nu avem voie să intrăm în ea căci trebuie să trecem în a doua. Prima e doar un pod. ”Ia mâna mea, ține-te bine, sari 78 de centimetri, hai doamnă, sari că te țin și nu ai ce să pățești, pici în apă, e moale.”

E plin de oameni care au transpirat. E doar 11, avem aproape două ore întârziere și transpirația curge, igrasioasă, pe cefe. Pe burtă, printre omoplați se strecoară. Defileu. Trăznește a benzină, copiii mici urlă, bărbații put, femeile se șterg cu șervețele parfumate. Pornim. Barca dă cu spatele, apoi taie apa. Ne-elegant, cam cu ai tăia o căpățână de varză cu un cuțit bont. Barca se mișcă și, printre rânduri, își face loc burta vicioasă a omului-steward din care crește următorul răget: ”smoooooooool Bintang, smoooool Bintang!”

apus

Nu zice nimic de vestele de salvare, dacă sunt, unde sunt, sunt? Nu. Plimbă o bere mică Bintang, parcă să o facă de rușine că uite ce mică e și nevolnică. Copiii zbiară, femeilă țipă, barca sare pe valuri, rămâne suspendată pentru 1-2 secunde în aer și apoi arde o burtă, de-ți zăngăne dinții. Memoria stewardul se resetează de la lovitură și pleacă din nou, ca un cuc dintr-un ceas cu cuc virusat. Repornește pe culoar: ”smooooool Bintang, anioann? smooool Bintang!” Și tot așa de 6 ori. 

După 2 ore apare Gili Trawagan. Plajă albă, oameni negri. Hamali, turiști, domnițe care fac plajă, roșii pe plaja albă, între hamali și turiști. Neamțul în adidași nu vrea să se descalțe, să nu-i vedem pielicica dintre degetele de la picioare și laba de rață. Sper că ăsta e motivul pentru care-și lasă iubita, o nemțoaică stoică, schatzi, să care două rucsace iar el se suie pe punte și, înainte să sară 56 de centimetri, fix în apă, să facă trei poze de pe scară, blocând tot poporul în barca strâmtă și puturoasă. Muie.

trawagan

Gili Trawagan. Paradisul. Ce nu-ți spune popa, ăla de construiește biserica mântuirii, e că ar fi bine să existe cât mai mulți păcătoși. Aglomerația, chiar dacă e formată din armate de oameni virtuoși, e lucru dracului. E cald ca-n iad, penurie ca-n iad, coate-n burtă ca-n iad. În apa azurie a paradisului, se face pipi din sute de vezici pline de bere Bintang. Noroc că mâine învăț să mă scufund la 20 de metri dintr-o respirație. Unde nici urină și nici întristare nu este. Doar broasca țestoasă și andrelele ei.

 

1 comment
  1. gigixy said:

    exista niste “butelii” de mana, iti ajung de 2-3 guri de aer (poti chiar sa nici nu le umplii din alta tank) si de la 1-2-3 minute stai sub apa cam 5-6 prelungind explorarea mai la adancime.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: