1 minut de shopping+1 minut de reculegere

În Malaezia, ieri a fost zi de doliu. După mai mult de o lună, au ajuns în țară rămășițele victimelor din zborul MH17. Înainte de film, în sala de cinematograf, un carton cu o lumânare pixelată-o imagine prea mică întinsă ca o bucățică umilă de unt peste felia prea mare a ecranului, însoțită de un text cu italice, le cere spectatorilor să țină un minut de reculegere. Se tace dar se foiesc pungi de pufuleți și, lângă mine, o rădașcă pitică are gura plină de floricele scârțâietoare. Le mestecă încet, sperând să-și mufeze zgomotul. Nu reușește. 

Mall-urile sunt pline de ecrane prinse de stâlpi pe care rulează, un ochi pe față și unul pe dos, reclame la bijuterii, apoi anunțul de condoleanțe adresat familiilor victimelor accidentului aviatic, apoi o ofertă de carduri bancare cu puncte, perioadă de grație, dobândă șmecheră și din nou avionul fantomatic, cu marginile blurate, pe fond negru și textul dramatic. Consum și doliu, doliu și consum.

”Care e planul? Faceți ceva în privința rușilor?” Chelnerul crede că suntem italieni, doar am luat ultima sticlă de pinot grigio a cârciumii. Șeful lui e italian, plătește bine, așa că se deschide ca picioarele unei prostituate în prezența lui Irinel. ”Așteptăm să vedem cutiile negre și după facem ceva. Eu cred că sunt rușii dar s-a auzit și teoria că lângă MH17 zbura avionul lui Putin și ucrainienii au tras încercând să-l dea jos. E foarte confuz totul dar am încredere în primul ministru că o scoate la capăt. A fost un mandat greu, două avioane au căzut în câteva luni. Pare blestemat.”

Pe lângă voodoo-ul cu Malaysian Airlines, primul ministru trebuie să mai rezolve problema curvelor chinezoaice care au invadat Kuala Lumpurul, problema nigerienilor care fac trafic de droguri și sunt violenți și problema homeleșilor care zac, umflați de drogurile vândute de nigerieni, în grămezi duhnitoare pe băncuțe, pe tarabe, pe trotuarele pe care le fac prostituatele chinezoaice. Mulți homleși, multe curve. 

Chelnerul deplânge soarta tristă a primului ministru care a fost pus să rezolve un braț de gazete de matematică în 24 de minute. Mai sunt și alte probleme: cu dezvoltarea urbană, cu armele băgate-n țară din Thailanda, cu uleiul de palmier și cu Palestina. ”Și eu m-aș duce să lupt în Gaza. Nu oficial. Ci cum o fac toți ceilalți. Sunt musulman și trebuie să fac ceva când văd cum evreii omoară copii.” Nu mai bine rămâi aici, la cârciuma italianului și lași guvernul să impună sancțiuni Israelului? ”Nu, că dacă taie relațiile cu Israel, haț, nu ne mal lasă să băgăm ajutoarele în Palestina. Ei controlează granițele, trebuie să rămânem prieteni cu ei.”

E clar că-s femeie proastă și nu înțeleg strategia. Mai bine las asta în seama bărbaților și eu fac ceea ce știu femeile să facă mai bine. Copii? Mileuri? Ciorbă de limbă? Nu dragă, shopping. Shopping malaezian. După fiecare minut de cumpărături, trebuie să mă opresc pentru un minut, să mă reculeg în memoria celor pieriți. Și tot așa, până mâine dimineață.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: