Culcă-te, sforăie, trezește-te

Ubud e locul unde băbăciunile care mănâncă sănătos și fac yoga merg să își descopere dragostea. Dacă se poate să fie Bardem, fără Penelope, cu atât mai bine. De obicei nu este. Bardem. El este la filmări. Băbăciunile, franțuzoaice majoritatea, se mulțumesc cu ”uuuuuu” și ”aaaaaa”, exclamații smulse de orezăriile, puține, mai puține decât fetele mari la ASE, rămase între pensiunile construite grămadă peste sat. Rezerv cameră în Ubud. Zice descrierea de pe booking că este la 16 minute de orășelul unde se întâmplă iubirea dintre brazilianul x-ulescu și autoarea lui Eat, Pray, Love, Mange, Prie, Aime, Mănâncă, Roagă-te, Iubește.

16 minute cu supersonicul. Taxiul se muncește, trage la deal, decupează curbe, se oprește-contrariat, la un cot de pod, depășește tărăboanțe care tușesc tebecist pe drum. Șoferul se căznește să își păstreze optimismul dar mușcătura subțire a buzei de jos, pe care o văd reflectată în retrovizoare, îl trădează. Zice: mai bine vă întorc în Ubud și sigur găsiți acolo ceva. Și ce fac cu banii? Am plătit în avans pentru bungalou și pentru grădinile care..Am ajuns la adresa de pe booking. Suntem fix la mama dracului, iar vilele sunt înconjurate cu un perete de cărămidă încoronat, ca Isus, cu spini. Hotărăsc să nu-mi duc crucea. O luăm înapoi. Vale, deal, căruță, șantier, biciclist-biciclist-biciclist, câine, câine fugind după biciclist, pod și apoi orașul cu magazin de bijuterii lângă magazin de bijuterii lângă magazin de hăinuțe cu bijuterii și uite și alte câteva butice cu bijuterii. Un scuterist localnic îl blochează pe un scuterist venetic și iese cu înjurături. Înjură, bate-te și uită. Și cumpără bijuterii.

si-o baga in mancarea noastra

Taximetristul ne lasă la colțul unei străduțe care anunță, în capăt, că e plin de locuri de dormit. În curți sunt templele familiilor, piatră roșie înălțată între țipetele copiilor de suedezi și francezi veniți să se spiritualizeze. Chiloți puși la uscat și mic dejun cu clătite de banane. Airbnb-ul ne scoate din rahat și de data asta. Ia privește ce cameră superbă, piscină, baie și chiar televizor. Duamne dumnezeule, poate chiar o să o văd pe Julia Roberts găsindu-și amorul în Bali.

Vila este în spatele altor vile care sunt în spatele altor vile, pe străduțe găurite, pe care aleargă scutere, găini, rațe și pisici și alte vile, garduri înalte, de Pipera. Înăuntru, leopardul balinez, o felină de 156 centimetri, zâmbitoare, care ne arată camera. Remarcăm talentul incredibil al fotografului care a reușit să transforme cotețul vamaiot într-o fascinantă reședință ubuduiană unde chiar și Julia s-ar fi simțit bine căci..

..Ce-i pe geam? Nu o muscă preistorică de 56 de centimetri, nu un spălător de geamuri surinamez, în cucul gol. Nu. Este chiar televizorul, prins în piroane de o ramă lipită de geam, cu spatele la curte și fața la cameră. Geamul e mare, de sus până jos, dacă dorești să nu te vadă toată curtea fluturându-ți celulita și burtica de bere, trebuie: a) să umbli îmbrăcată, mereu îmbrăcată sau b) să tragi draperia. Dacă a), o să puți ca un hoit, pentru că e umezeală la Ubud, d-aia love is in the air aici, că e umed și love se știe că iubește H2O-ul. Dar dacă b), draperia nu poate fi trasă decât peste televizor deci te uiți la film printr-un strat de bumbac 100%, de 3 milimetri grosime și nu cred că o să înțelegi prea bine cui te rogi să ți-o mănânce în numele iubirii.

tv-ul de geam

Sunt 3 prize în cameră, în una e băgat aerul condiționat fără de care se crapă. În una e veioza, fără de care, cu draperia trasă, nu-ți nimerești pleoapa ca să ți-o tragi peste ochi, în una e chargerul de aparat foto. Vreau să încarc telefonul dar cea de-a patra priză este în baie și nu se poate folosi pentru că este parțial obturată de oglindă și ștecheru nu încape. E mare, vârlav, european, nu ștecher ofilit, asiatic.

Ubud. Încarcă, spală-te..Haț, nu poci. Stau pe vârfuri, pentru că chiuveta este pusă pe un stâlpișor de 165 centimetri. Gulliver. Mă lovesc la bărbie în margine, atunci când dau să mă clătesc de pastă de dinți. Îmi amintesc de o poezie a lui Păunescu pe care mi-a citit-o bibliotecara liceului când eram în a x-a. Spunea așa: era atât de mic încât trebuia să se suie pe scăunel ca să spele pe jos. Lirism. Am știut eu că vine. Culcă-te, sforăie, trezește-te.

2 comments
  1. upn said:

    fain, draga! mai spune-ne

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: