Crăciunul, dușmanul adevărului despre Revoluție.

Aseară a fost la Frontline Club ultima dezbatere din seria ”Un sfert de veac de la Revoluție”. De la Londra a venit tatăl lui Frontline, jurnalistul Vaughan Smith care a fondat clubul în 1989, în barul de la Intercontinental.
Când v-ați prins că revoluția e de mucava?
”După o săptămână. După încă o lună, BBC-ul a făcut un documentar și atunci am realizat că de Crăciun se dau lovituri de stat, cad guverne, se schimbă regimuri politice.”

De Crăciun, când occidentalul e pus pe cumpărături, când nu are timp el de cei peste 1100 de morți și mii de răniți, că are altele pe cap: uite că nu i-a găsit patinele mov lu aia mică și avocadoul pe care l-a cumpărat nu e îndeajuns de copt.
La adăpostul Crăciunului, când sărbătorim nașterea Domnului Isus prin sarabande alcoolice și sfârșituri de an bahice, sunt aruncate în aer state, sunt sugușați dictatori. Bine le face-zice telespectatorul înfigând un schnapps sub nas. Nu se uită la detalii, nu are timp de pierdut.

Crăciunul și petrecerile lui de firmă. Am căutat preț de o săptămână un ziarist care să modereze dezbaterea de ieri. Prea târziu, merg la o petrecere de firmă, am petrecere de firmă, mă pregătesc pentru petrecerea de firmă. Petrecerea de firmă de sfârșit de an, nu o poți rata. Și nici nu poți să apari la una după zece juma seara.
Am invitat colegi, am invitat prieteni să vină la Frontline. Le-am zis:
”E interesant, uite vine omul ăla, Vaughan, vine tocmai din Anglia ca să vorbească despre Revoluție. Vine Andrei Iliescu, fotograful care a făcut un filmuleț cu imagini neștiute de public, filmate de el cu camera lui de nunți, în 24 decembrie. Vine Radu Muntean, regizorul și vin băieții și fetele de la Uniți Salvăm care cer să se judece dosarele Revoluției și vor destituirea procurorului Tiberiu Nițu și cer ca DNA să deschidă dosare procurorilor care au tergiversat cazul.”
Ihim.

Băi Feher, pe bune, e miercuri. Sunt petreceri de Crăciun. Sunt serbări la grădiniță, sunt programări la coafor, mă duc la manichiură, masaj, apoi la sală, trebuie să arăt brici la parti când, beată, un coleg o să mă suie cu curu pe Xerox și poate mă lasă însărcinată. Amână și tu tâmpeniile ăstea pe ianuarie, când nu-i Crăciunul. Dar mai bine pe februarie că nu vin în ianuarie că sunt la ski în Austria. Deși, dacă stau să mă gândesc, în februarie e ziua îndrăgostiților și apoi vine mărțișorul și ziua femeii și apoi 1 aprilie.

Pune pe 1 aprilie discuția despre Revoluție. Oricum a fost o păcăleală. Dar lasă-ne Crăciunul dreacu în pace. Grinch unguresc odios ce ești.

8 comments
  1. tom1500 said:

    Esti delicioasa, Raluca!Scoti tot romanismul din roman si-l arati necontenit.Ma incarci şi mă faci să zambesc mai mult decat toate lecturile de peste zi.

  2. __Vali said:

    delicious indeed … si trist 😦

  3. acuma pe bune. acel ’89 le-a dat oamenilor posibilitatea sa:

    “petreceri de Crăciun. Sunt serbări la grădiniță, sunt programări la coafor, mă duc la manichiură, masaj, apoi la sală, trebuie să arăt brici la parti când, beată, un coleg o să mă suie cu curu pe Xerox și poate mă lasă însărcinată. Amână și tu tâmpeniile ăstea pe ianuarie, când nu-i Crăciunul. Dar mai bine pe februarie că nu vin în ianuarie că sunt la ski în Austria. Deși, dacă stau să mă gândesc, în februarie e ziua îndrăgostiților și apoi vine mărțișorul și ziua femeii și apoi 1 aprilie.”.

    nu vad care e problema. nu inteleg de ce trebuie perpetuata traditia comemorativa – adica aceea care determina oamenii sa aiba mincarimi la cicatrice exact in ziua in care au trecut (n * ani) de la data la care au patzit buba. preocuparea pentru adevar, relativ la orice eveniment important dintr-o societate, nu e ceva care tine de o anumita perioada din an, e ceva permanent. nu sint deloc de acord cu punctul tau de vedere, si mi se pare ca esti pur si simplu rea la adresa unor oameni normali care incearca sa-si traiasca vietile in asa fel incit sa pupe si ei un pic de fericire, atita, putina, reziduala, cita este ea.

    repet, cred ca tocmai asta e amarita de libertate cistigata in ’89, de care trebuie sa ne bucuram, nu sa o f*tem aiurea exact de Craciun cu momente comemorative. repet, poate ar trebui sa iesi un pic din mecanismul desuet al datelor semnificative intru adevarul natziunii si sa ai mai multa intelepciune organizatorica – adevarul se poate cauta/exprima oricind. nu-ti varsa rigiditatea si inabilitatile in capul oamenilor obisnuiti, sub forma de ironie.

    • feher said:

      Nu e vorba de o comemorare cu lumanari si coliva. Era vorba de o dezbatere cu oameni care aveau lucruri interesante de spus despre evenimente care au format societatea de azi. Oamenii astia care au ceva de spus vin la dezbateri organizate la anumite date, nu cind vor ei, ci cind cere calendarul.
      Cam asa cum e si cu Craciunul. O chestiune fixa. De ce nu simtim Craciunul in fiecare zi din an?
      In plus, vorbim despre o gaura de 2 ore hai 3 in programul de sarbatori. Nu ratezi nimic, intre 7 si 10 sau 8 si 11 seara abia incepe lumea sa se incalzeasca.
      Acum, faptul ca nu vezi unde e problema este absolut treaba ta. Dar, asa cum imi ceri mie sa ma abtin de la ironia care imi mascheaza rigiditatea si inabilitatea, si eu ti-as putea cere sa nu imi scrii platitudini de tipul: d-aia au murit tinerii aia la Revolutie, ca eu sa ma fac p*la in Biutiful. Ca nu ma astept ca pe oamenii din Biutiful sa ii am la o dezbatere-nu comemorare-despre Revolutie. Ci pe oamenii care au mancarime, nu la cicatrice, ci la creier si care vor sa inteleaga de ce li se intampla ceea ce li se intampla.

      • nu a spus nimeni ca e vorba de luminari, nici de coliva. am spus ca mecanica este cea a unei comemorari. acei oameni cu siguranta nu au de spus acele lucruri interesante numai in preajma sarbatorilor de iarna.

        “Cam asa cum e si cu Craciunul. O chestiune fixa. De ce nu simtim Craciunul in fiecare zi din an?”

        punctul meu de vedere este unul practic. mi se pare mult mai usor si mai firesc sa muti discutiile – esentiale – asupra evenimentelor din ’89 in alta perioada, decit sa muti Craciunul.

        “si eu ti-as putea cere sa nu imi scrii platitudini de tipul: d-aia au murit tinerii aia la Revolutie, ca eu sa ma fac p*la in Biutiful.”

        cind gindesti in structuri plate, observi numai platitudini. eu nu am spus sub nicio forma ceea ce imi pui tu in tastatura. eu am spus “acel ’89 le-a dat oamenilor posibilitatea sa:” si ” cred ca tocmai asta e amarita de libertate cistigata in ’89″. eu nu imi arog dreptul de a spune pentru ce au murit oamenii in ’89 (moment in care stiu pentru ce am ales sa ramin eu in viata atunci, fiind in armata si tragindu-se asupra mea de la citiva metri, de citeva ori). eu, in acele afirmatii ale mele, nu am facut decit sa observ ceea ce fac oamenii cu ceea ce au obtinut, fara a crea o relatie de cauzalitate, de genul “de aia au murit ca sa aia”. privesc, rationez, si observ ca asta aleg oamenii sa faca cu ceea ce au – in cazul asta, chiar libertatea. si e dreptul lor sa o faca. tu poti fi ironica. si eu sint deseori ironic. dar, in cazul asta particular, ai o ironie cavernoasa.

        iar daca vrei sa se priceapa dracului odata ce se intimpla, poti incerca sa faci ceva un pic mai inteligent si mai amplu: o miscare intrenationala de angrenare a oamenilor de cultura si specialitate sociologica, politica si istorica intr-o structura ce ar avea ca scop studiul la scara mai larga a fenomenului revolutionar. o analiza a asa-zisei noastre revolutii este o frectie trista fara o analiza a fenomenelor internationale care au precedat-o, a revolutiilor anterioare, a revolutiilor ulterioare – inclusiv in lumea araba, unde au fost miraculoase revolutii sincron. adevarul despre ’89 nu poate fi aflat din ’89, el se reflecta prin analiza tuturor evenimentelor similare, dar si contextuale, pe care le-am vazut din ’85 pina azi.

        fiind profund socat dupa cele ce am vazut in ’89 cu ochii mei, am inceput sa studiez istoria, in special cea a Bizantului, pentru ca exista foarte multa documentatie relativ la societatea bizantina. am descoperit in mijloacele de manipulare esentiale pentru conducerea imensului oras de 1 milion de locuitori toate tehnicile pe care astazi puterile ascunse ale Lumii se straduiesc sa le faca de nevazut, cind ele sint aplicate aici si acum. asta e avantajul de a studia manevrarea popoarelor cu 1000-2000 de ani in urma – serviciile acelea secrete au cam disparut si documentele lor sint in mare parte disponibile publicului. dar, daca te uiti cu atentie, vezi acelesai si aceleasi manevre peste tot. cele pe care nu ti le vor desecretiza serviciile mai devreme de 50 de ani de acum incolo – daca e vorba de revolutiile contemporane, ba chiar si cele moderne.

        si cind am ajuns la Revolutia Franceza, am avut ce citi despre adevarurile ei. abia recent s-a mai dat drumul la robinetul cu adevaruri despre ea… si care sint, mutatis mutandis, adevarurile celor mai multe “revolutii” ulterioare si al cheilor in care acestea sint reintroduse in circuitul media si al scolii primare si gimnaziale. dar, sa fim seriosi, adevarurile unor evenimente istorice fundamentale sint, de cele mai multe ori, protejate de praful adunat pe rafturile bibliotecilor. si de aceea, nepericuloase pentru papusari.

        intelegerea adevarului despre ’89, deci, presupune integrarea lui ’89 in multi alti ‘xx, printr-un efort de-a dreptul academic, paralel, insa, Academiilor. un efort aproape subversiv, dar public, de a constientiza legaturile, izometriile, mecanismele comune, cele vizibile si cele deductibile, care guverneaza evenimentele de acest fel.

        iar responsabilitatea pentru asta nu apartine celor care se fac p*la in Diutiful, ci a celor care consuma energie de pomana ironizindu-i fara nici un rost.

  4. Claudiu Rimboi said:

    buna asta. 🙂

  5. sorin caisan said:

    doua exemple…

    M.S.Mihai a fost trimis (sub un scenariu hypercriminal, militarizat, scenariu comunist abject) la cules musetel in Elvetia, in 30 decembrie (1947)…

    cine era atent la teme politice majore in ziua aia…?

    o fi normal, in ora aia, atent sa fii…?

    om.fiind..

    sau, daca nu om esti, ci paleosecurist…

    trimiti prin forta cretina a armelor inadecvat — las & tradator — utilizate, propriul rege, la plimbare, prin Elvetia…

    la ceas de taina…

    taina aproapelui…

    nu taina ta, ilici iliescu!…

    nu mai ai, pentru mine, taine… tembelule…

    ci am doar certitudinea faptului ca vei intra, intr-o zi senina de mai, in parnaia care te asteapta febril pentru ca rostul ei fundamental — penitenta ta, nespalatule –, in mica noastra lume, sa se implineasca…

    parnaie senina, ilici…!
    IIIII

    asta a fost intr-un decembrie, la bucuresti… ok (?)
    IIIII

    august 1968, Praga…:

    lumea e in vacanta…

    Armata Roz intra in Praga…

    are Armata Roz, cojones…?

    evident, nu!

    dar cred ca asta trebuie afirmat & repetat cu mare determinare, continuu, azi, si cu mare putere…

    Armata Roz al carei ornament maro e Putin, nu are cojones, ci este o gaina care cotcodaceste prostii & pacaleli conjuncturale criminale…

    pana cand va fi facand ea o mare mizerie criminala care sa dea masura grandorii ei maro…

  6. sorin caisan said:

    in atentia lui muzicaseface:

    abia acum am citit tot ce zici aici, motiv pentru care tin sa-mi afirm convingerea in utilitatea pragmatica a urgentei cu care iliescu sa fie trimis, fie si la 135 de ani, in penitenciarul salvator de suflet…

    salvator de sufletul lui iliescu (sunt rezervat) dar, in primul rand, salvator al sufletului copiilor despre care cred ca trebuie urgent protejati de spectacolul obscen si grotesc al lui iliescu in libertate…

    statul care nu a identificat timp de 25 de ani nici un singur autor al masacrului din ’89 (g e n o c i d) se descalifica din calitatea de stat & a derapat in directia disolutiei…

    pentru ca permite o aberatie publica a carei nesanatate (prin malonestitate & absenta a dreptatii) distruge esenta fibrei morale a comunitatii…

    permite lupului functia de consilier politic onorific (horrorific) al oii…

    onorific…
    IIIII

    iliescu, liber, e la ora la care scriu acest mesaj presedinte horrorific al partidului care il are pe hotul dr. ponta, presedinte…

    tara asta are drept premier un hot…

    daca tot ziceam de disolutie morala a unei comunitati…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: