Strategia națională de turism și pepenele roșu

Australianul Michael nu mai încalță pantofi de ani de zile. 4 ani, ca să fim preciși. E spaima autorităților aeroportuare și a personalului liniilor aeriene care nu ar vrea să îi dea drumul în avion desculț dar nu au nicio hârțoagă pe care să i-o fluture sub nas, invocând vreo reglementare sau lege care să-l oblige la respectarea protocolului vestimentar. Michael intră desculț, călcând cu călcâiele crăpate pe mocheta avionului și nimeni nu îi poate face nimic. O victorie a degajării exploratorului asupra scârțului cu toc corporatist.
Fals.
Michael e corporatist, dar unul desculț. Are o corăbiuță unde încap lejer vreo 30 de persoane, are bucătar și barman și cârmaci și el și Ricardo, un argentinian fugit de acasă, fac pe ghizii. Corăbioara te ia din Railey beach și te duce să dai târcoale prin preajma unor insulițe stâncoase, să te uiți după pești sau să te cațări pe stânci și să te arunci în mare și, la apus, mănânci un padthai iute dar nu prea iute, că doar ești vestic și nu-ți place iuțeala și bei o berică și soarele se scufundă roșu în marea albastră iar pe cerul ciclam trec stoluri de lilieci uriași. Ce nevoie ai de ghizi pentru așa ceva? Ca să te întrebe ce vrei să bei și să-ți aducă berea și să arunce pepene roșu în apă ca să adune peștii cu dietă de manechine. Peștii vin, vânează pepenele, se zvârcolesc în fața măștilor de snorkel. Apa e murdară de diaree de pește care nu are digestia de teleormănean ca să halească atât pepene roșu. Când nu mai primesc mâncare de pe barcă, peștii dispar și tu descoperi sărăcia de talcioc rusesc la închidere, când au fost strânse cârpele de pe jos și marfa împachetată în portbagajul Ladei rablagite. Turismul a distrus tot. Coral nu mai există, măcinat de milioanele de ancore aruncate, tăiat de elici, călcat în picioare de omul cu snorkel care pune piciorul jos, pe căsuța peștelui clovn. În apă plutesc plastice de la pachetele de țigări și paie de la cocktailurile servite pe o barcă exact ca a lui Michael, la apus.
20.000 de dolari a costat corăbiuța. Dar îi va scoate repede că biznisul duduie. Avem alături de noi 8 americani, 5 australieni, o franțuzoaică, 2 suedezi din Goteborg care ne atrag atenția că orașul lor a dat ABBA. Și 4 nemți.

Franțuzoaica ne informează casual că e la menopauză timpurie dar că, totuși, nu a renunțat la visul de a găsi un bărbat. Poate un suedez, poate chiar din Goteborg căci sora ei i-a spus că ăștia, suedezii, sunt bărbați frumoși. Înalți. Nu ca Sarkozy care este un pitic stâlcit dar măcar era un președinte mai bun decât Hollande care duce țara de râpă. Dacă însă iese Marine Le Pen, urmează război civil. Așa spune franțuzoaica privind peștii care se bat pe bucățile de pepene aruncate de Ricardo în apă. Război civil în care se vor înfrunta francezii cu musulmanii care refuză să se integreze, refuză să învețe istoria Franței, nu au niciun chef să afle mai multe despre revoluție și iluminism. Marș din țară, asta ar trebui să le spună autoritățile. Dar nu o fac. Căci au nevoie de voturi și d-aia nu reformează nimic, aparatul de stat e gras și Chirac a spus: mamutul trebuie să piardă greutate (de fapt nu el a zis asta și nu despre aparatul de stat ci Lionel Jospin despre învățământul de stat francez). Ajungem la a treia insulă, cea unde cățărătorii se târăsc pe suprafața verticală a peretelui și apoi sar de la 6 metri sau poate 10, urlând, în apă.
”Dacă Franța pică, pică toată Europa. Și Franța dacă o ține în continuare tot așa, cu subvenții și socialism, în 10 ani se duce dracului.” spune franțuzoaica la menopauză timpurie și trage dintr-o bere privind cum cățărătorii se aruncă de pe stânci în marea mai pustie ca un oraș fantomă chinezesc. Toți cei 7 pești din zonă sunt la barcă, înghițind pepene roșu și făcând caca moale.

Suedezii din Goteborg ne anunță că au vizitat România și le place mult Sofia iar argentinianul ghid întreabă dacă așa arată românii, că nu a mai cunoscut niciodată români. Michael cel desculț părăsește corabia, înoată voinicește până la peretele de stâncă pe care se urcă sus-sus-sus și apoi se-nfige ca o insultă, drept și dureros, în apa mării. Americanii aplaudă.
O nouă excursie reușită, declară franțuzoaica. A mai fost și ieri tot cu Michael, în același tur și a revenit pentru că i-a plăcut foarte tare. La televizor, primul ministru anunță că se elaborează o strategie națională pentru încurajarea turismului și că în primele 18 zile ale lunii ianuarie, Thailanda a fost vizitată de 1,8 milioane de turiști străini. Cu 100.000 mai mulți decât numărul total al celor care au fost în România în 2013.
Mă gândesc la ursul de container din Brașov pe care am putea să-l atragem cu pepene roșu, întru încântarea turistului din Goteborg și al turistei din Toulouse.

2 comments
  1. ad.rian said:

    Nicanor Parra, un ilustru necunoscut matematician si poet chilian, a publicat in anii ’70 o carte de poezii intitulata “Viciile lumii moderne”. (La noi, aparuta la Editura Dacia, 1972.) Excelente poezii. Am retinut doua versuri, ca dupa disparitia unei civilizatii, despre care nu se stie mai nimic. “Adorm citind propriile-mi versuri, desi le-am scris cu sange” si “Credem ca suntem o tara, dar suntem un peisaj”. Ce placere sa citesti si sa nu mai calatoresti.

    • Marcel Pavel said:

      Tot din 1972 este si LSD-ul pe care l-ai luat. In ziua de azi nu mai intalnesti asa calitate, asa delir.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: