Cine e în paradis, prima pe stânga.

Șoferul Jackie taie curbele, harșt, cad curbele ca unghiile de la picioare retezate de unghiera microbuzului. O oră jumate-atât ne promite ghidul că o să facem până la Templul Alb dar Jackie ne duce mai repede. În numai o oră suntem vărsați în marea de chinezi care s-a strâns la buza grădinii templului, spumegând și urlând, pozând și lăsându-se pozați. Acesta este cel mai frumos templu din Thailanda-așa ne spune ghidul și completează: și cele mai frumoase toalete din Thailanda.

Wat Rong Khun-așa se cheamă templul alb care simbolizează paradisul. Construcția este copilul marelui pictor contemporan-cel mai mare din Thailanda, cum ne spune ghidul, numit Chalermchai Kositpipat. A fost deschis în 1997 și, în 2015 are deja două turnuri prăbușite. De la cutremur. A fost unul acum câțiva ani și unul din turnulețe s-a frânt ca spinarea lui Varujan în fața parlamentarilor. Pe internet, marele artist anunță că mai are de construit la templu până în 2070. Cred și eu, dacă nu are o Ană s-o zidească-n perete, se vor tot nărui, ba că vine o ploaie mai mare, ba că s-a rezemat doamna Xi de perete.

Acum cele 2000 de doamne Xi pozează împrăștiate prin curtea plină de sculpturi reprezentând cranii și mâini care țâșnesc din iad, încercând să prindă de piciorușe trecătorul cu gânduri necurate. Sunt atât de multe doamne Xi, că este nevoie de ciobani de turiști care să te mâne pe pasarele și să facă loc următorului val de doamne Xi.
Pierduți în tsunamiul asiatic, noi cei câțiva bușteni vestici ne zâmbim stânjeniți și vag amuzați. Pe lângă Wat Rong Khun, peștele de pe televizor sau carpeta cu răpirea par Lautrec și Rodin.
A dat guvernul bani pentru templu?
Nooooo, sunt banii marelui artist. E foarte celebru, e preferatul regelui și are milioane de dolari. Mânăstirea e a lui, făcută din banii lui fără niciun ajutor.

Un soi de Gigi. Dar stai puțin.
Cum adică mânăstirea? Sunt călugări aici?
Da. Dar stau mai în spate. Clădirile lor nu sunt vizitabile.
Urc pe micuțul podeț care traversează iazul cu cranii și mâini de mort trimise de iad să te înhațe. La intrarea în templu, un gardian cu echipament de BGS și portavoce te pune să te descalți și veghează să nu faci poze înăuntru. Tot ce ai văzut afară, cristalele, argintul și pulberea de nuntă țigănească presărate pe templul paradisiac dispar lăsând loc unui hohot de râs pe care trebuie să-l înghiți ca-n Tom și Jerry și să-l păstrezi să-ți explodeze în burtă iar apoi, să lași moleculele de veselie să-ți fumege prin piele în acest Nagasaki al amuzamentului nuclear.

Căci pe pereții templului, deja cojiți și terfeliți, îi avem zugrăviți fără pic de talent pe Michael Jackson, Neo din Matrix, Vader, Darth Vader, Freddy Krueger, Terminator, Superman, Allien, Harry Potter, Hello Kitty, Elvis, Beckham dar și evenimente istorice care au marcat omenirea cum ar fi distrugerea turnurilor gemene din New York. Un insectar strâns de un colecționar de surprize cu mașini și reviste Bravo. Un soi de Arsenie Boca pop.

Mă uit după Ceaușescu. Nu-i. Nici Dracula. Dar nu-i prea târziu. Până în 2070 poate cele două celebrități românești vor ajunge pe pereții paradisului kitchului din Chiang Rai.
Amin.
PS. după cum vedem există și o superbă reproducere a unui ceas de tip Tissot, cred eu. Pe când product placement în catedrale și biserici la noi? Poate așa s-ar mai putea acoperi din fondurile de ridicare. Isus în sandale Cardin, Sfântu Gheorghe cu o bluză Margiela.