Mărțișor și politică externă

E cald, soare cu gingii goale, de pechinez bătrân. În Piața Sfatului sunt 6398 de oameni, bulversați de căldură ca niște muște înviate miraculos între geamurile din sufragerie. Lazăre 1, ridică-te și umblă. Lazăre 2, ridică-te și umblă, Lazăre 3, ridică-te și umblă. Pe Republicii coloana de cetățeni proaspăt ridicați din sicriul paltonului se târăște lent, lovindu-se cu tâmpla de vitrinele magazinelor. Aceleași magazine, de pantofi, de telefoane, farmacii, pizzerii dar ochii ieșiți din iarnă nu le recunosc, le iau de noi.
E 1 martie, bătrâne cu ghiocei au înflorit pe brâurile caselor. Ia maică buchețelu, îl dau ieftin maică.
Restaurantele plesnesc ca burțile de primari pesediști.
Chelnerii sunt melancolici. Se mișcă greu prin puzderia de clienți. Comanda trebuia dată acum 2 luni dacă vroiați să fiți eficienți. Acum bucătăria e plină. O bruschetă se face în 40 de minute, o pastă într-o oră.
I-am luat maică-mii lalele. Le-a așezat pe masă și până i-a venit lasagna florile s-au deschis, petalele s-au îndepărtat ca doi soți după o căsnicie de 40 de ani.
Și pe mesele din jur sunt lalele. Și narcise. Și ghiocei și trandafiri.
Nu suntem într-un restaurant ci într-o florărie.
Îmi amintesc de învățăturile lui Dorian către fiul său Luca atunci când un vânzător de flori le-a întrerupt masa și i-a sugerat insistent să îi cumpere trandafiri soției. ”Luca tată, tu când o să fii cu o doamnă la restaurant să nu îi cumperi flori. Să îi iei o friptură. Ca geaba îi iei flori. Dacă are burta goală nu te înțelegi cu ea.”
Așa i-a spus Dorian lui Luca în vârstă de 6 ani și mă uit la grimasa nervoasă a maică-mii și îmi surprind bâțâiala genunchiului pe sub fața de masă pe care au fost așezate doar păhărele cu tărie care ne-au dilatat și mai tare foamea.
De 1 martie, în loc de lalele îmi doresc o friptură. Mare, în sânge, să mă scoată din astenie cum scoate un OZN o anumită vacă din cireadă și o poartă pe raza tractoare până-n pântecele navei. Așa doresc. Calm, levitând, să mă scutur de iarnă și căderi de calciu și să intru în primăvară grandios.
Chelnerul aduce pastele. 5 minute mai târziu, cu mințile la mine, apuc și eu să fac conversație:
”Și ia zi mamă, ce zici de asasinarea lui Boris Nemțov?”

1 comment
  1. ad.rian said:

    Chiar esti “digerabila” ca fiinta asa-zis imposibila, cu ghinionul ca o coronita de flori la premiantii ajunsi becheri, in preajma mesei cu bunatati intarziate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: