8 martie.
Ușa cuștii e deschisă. Fugiți, noi ne facem că nu vă vedem. Când vă veți îndepărta la 50 de metri, vom trage și vom spune că trebuia să vă ucidem pentru că încercați să evadați.
Ziua femeii e un yoyo. Pleci și crezi că ai scăpat dar țichiul te întoarce în cotidianul unde nu sunt flori, muțunachi, concerte cu Bănică și spectacole cu Flamingo Boys.
Flamingo Boys.
Bărbați care știu mai bine ca oricine cum se simte o femeie. Fluierați, pipăiți, mieunați. Acum sunt pe fluturașul de la carmangeria Sergiana-la rândul lor niște salamuri, caltaboși și șunculițe tatuate. Privesc crunt pe sub căciuli ostășești rusești. Căci Flamingo Boys nu fac doar striptease de ziua femeii. Ei se dezbracă ideologic, punând în scenă bătălia din Donetsk sau Debaltseve.
Unul dintre ei are un aruncător de grenade pe umărul drept.
Trebuie cumva să continui să te simți bărbat când vii la Sergiana în Brașov, să fii ciupit de cur de un stol de femei scăpate de acasă. Trebuie să crezi că nu ești doar o fufă din Onești care își câștigă existența lăsându-și clienții să o tragă de țâțe. Trebuie să te agăți de o urmă de demnitate când te sui pe scenă și-ți dezvelești bucile în fața unei audiențe rupte-n gură de băutură sau plictiseală.

Așa că, în loc să fii doar Cornel din Berceni, pocnitoare masculină, devii Ivan din Kiev, al cărui tată a fost ucis de separatiști, a cărui soție se afla în zborul MH 17, care acum pășește alături de camarazii lui la fel de bine făcuți pe câmpul de bătălie, gata să ucidă Boriși și Piotrî inamici folosindu-și jocul de pectorali și de fesieri.
E 8 martie.
Marea bătălie din marea sală de la Sergiana.
La miezul nopții va intra în vigoare cease fire-ul de 364 de zile. Timp în care separatiștii ruși cu fuste își vor relua locul în colivie și vor spăla vase și copii la cur până la noua încorporare de pe 8 martie 2016.
La anul ne jucăm de-a talibanii și vardiștii.