Fățărnicia corporațiilor și monumentul naturii

”Tu lucrezi în publicitate, sigur ai acces la finanțări, sponsorizări, d-ăstea.”
Așa îmi spun pretenii și cunoștințele și rubedeniile, crezând că le ascund bucățica aia de prăjitură din care, dacă ar mușca, ar putea să penetreze prin gaura cheii direct în portofoliul corporațiilor sau afaceriștilor care, iaca, au bani să dea pe un spot 50.000 de euro, de ce nu ar da pentru campionatul de citit viteză sau aplicația de împrăștiat ghinionul sau…
Geaba le zic: frățiorilor, în 15 ani nu am pupat vreun ban de la corporații. Uite ăștia cărora le-am pus pe policioară o plasă cu premii, ăstora deci când le-am zis că scot o carte și dacă pot să anunțe și ei intern amploaiatul că fata aia de face reclame a ouat de data asta o carte, au zis că nu se poate, că ”dezgolit” și ”sutien” sunt cuvinte care nu cadrează cu imaginea lor imaculată și mi-au trântit geamlâcul ghișeului peste degete.
Și asta a fost.
Apoi, aceeași domni, când le-am cerut bani pentru Frontline- ia priviți ce organizație superbă, cu public activ, scos din casă, onest și inteligent- au strâns din umeri și au zis că nu au ei bani de așa ceva, că în ciuda faptului că sunt ditamai corporația, nu sunt totuși atât de bogați. Lacrimi și sfinți, vorba lui Dinescu.
Cred că și pe el l-au refuzat multe corporații și a creat cârciuma Lacrimi și Sfinți taman ca pe-un monument al fățărniciei pioase a afaceriștilor din România care…
Dar să nu mă avânt.
Poate că nu am avut eu o cauză demnă de biznismenii ăștia. Poate că nu înțeleg eu cum e cu imaginea care trebuie păstrată, spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.
Poate.
Acum câteva zile îmi trimite doamna doctor Cristina Goanță un mesaj. Îl las mai jos:

”In prezent, sunt medic specialist ORL in cadrul Spitalului de Urgenta „Sf. Pantelimon” si in cadrul retelei Regina Maria, asistent universitar la Facultatea de Medicina din cadrul UMF Carol Davila.
De asemenea, sunt intr-un program post-doctoral ce studiaza efectele factorilor dietetici si ale imbatranirii asupra tractului respirator superior.
Din 2013, sunt doctor in stiinte medicale cu teza de cercetare numita „Adenozina si stresul sonor”, sub indrumarea profesorului Leon Zagrean.

Dupa absolvirea Facultatii de Medicina in anul 2007, mi-am efectuat rezidentiatul in cadrul Institutului de Fonologie si Chirurgie Functionala ORL „Profesor Dr. Hociota” din Bucuresti.

Am participat la numeroase congrese de specialitate, am publicat lucrari in reviste medicale indexate in baze de date internationale si am castigat, in 2012 si 2013, diploma de excelenta pentru doctoranzi.

In practica medicala, am lucrat si lucrez atat cu adulti, cat si cu copii, efectuand proceduri medicale complexe, care acopera gama afectiunilor ORL, de la diagnosticare, plan de tratament pana la rezolvarea chirugicala a afectiunilor.

Consider ca, in procesul medical, atentia, implicarea si empatia medicului sunt esentiale.  De aceea, pe parcursul tratamentului, mentin intotdeauna un contact apropiat cu pacientul, urmarindu-i progresele si asigurandu-ma permanent de eficacitatea procedurilor efectuate sau a medicamentelor recomandate.

In ceea ce priveste activitatea in spital am avea nevoie de o aparatura de baza pt a putea desfasura consultatiile in conditii bune.
Necesarul imediat ar fi un fibroscop ( sau un sistem de endoscopie rigida cu care sa putem vizualiza spatele nasului si laringele) si niste ochelari Frentzel cu care sa putem investiga pacientii ametiti si cei ce au suferit traumatisme.
Pe locul doi ar fi un impedansmetru pt investigarea urechii si ne-ar mai trebui si niste echipamente pt sala de operatii (care ar costa vreo 5000-6000 de euro dar nici nu indraznesc sa cer atat de mult :). ”

Înșfac mailul și-l trimit corporației. Uite domle ce iepuroi frumos am prins. Ce minune de sponsorizare, ce ocazie strălucită să fandați salvator, să vă aruncați cu pieptul în fața sărăciei și să păliți după ceafă cu latul carnetului de cecuri balaurul nesimțirii medievale care trăiește în unitățile medicale românești.
O asigur pe doamna Goanță că va primi banii, nu are cum să nu primească. Doar nu sunt pentru rufe și pantofi, ci pentru bolnavi, impedansmetru și fibroscop.
Dar canci.
Corporația bate în retragere. Nu mai face d-ăstea. Donații. E slăbită corporația. Are alte probleme pe cap.
Așa că doamna Goanță și cele câteva miare pe care le cere, o fracțiune dintr-un buget de media modest, să se ducă domne la alții, că noi avem săracii noștri. Săracu de director general, săracu de acționar, săracu de director comercial. Săracii, munciții, dezamăgiții de tăierile de bugete și de profituri. Cum să arunce ei pe geam 1000-2000 de euro, cam cât cheltuiesc voios la un retreat cu firma? Dacă doamna Goanță asta îi cheltuiește aiurea? Dacă vine ANAFu, Garda, Interpolu și intră în bucluc?
Dă tu Feher, că tu câștigi mult, lucrezi în publicitate.
Așa că oameni buni, ca să nu o mai lungesc, nu mai mergeți cu căciula în mână la corporații. Săracele abia își trag sufletul.
Și dacă nu le promiteți și desigur, livrați un spectacol piaristic din care să le iasă like-uri, shareruri, blablabla, nu o să vă dea niciodată niciun capăt de ață.
PS. Am totuși un client care e inversul corporației descrise mai sus. A înființat o cantină a săracilor, le-a făcut dușuri homleșilor și acum le construiește un azil. Dă bani copiilor superinteligenți care colaborează cu NASA și nu a vrut să se sufle o vorbă despre asta, ca să nu pară că își face reclamă pe spatele muncii lor. Și multe altele.
Oameni ca el sunt atât de rari-la noi cel puțin-încât trebuie să-l înregistrăm monument al naturii și să îl protejăm prin lege.