Minciună și redecorare

”Tu ești deșteaptă ca mine. Ai vorbit la 10 luni. Ziceai mama, ziceai tata, ziceai Nabucodonosor.”
De ce spuneam Nabucodonosor? Cui îi spuneam Nabucodonosor? De ce era regele asirian un subiect de discuție în familia mea?
N-are a face.
Maică-mea, născătoare a doi copii și a unei uriașe mitologii care aleargă transpirând paralel cu realitatea, continuă să procreeze, cu timp de gestație extrem de scurt, sute și mii de povestioare.
Homer, marș la culcare.
Obiecte familiare, ai crescut cu ele, ți-ai rupt gleznele toată copilăria lovindu-le prin casă, capătă brusc genealogii nobiliare. Sunt moșteniri de la unchiul din Budapesta sau primite de la neamul lui cutărică, oameni cu stare sau…
Haine luate din târg sunt scuturate și măritate cu o istorie mai bună și acum ba sunt aduse din Belgia, ba din America, ba au fost făcute cu măiestrie chiar de maică-mea la mașina asta de cusut pe care ”o am de când eram tânără, am cumpărat-o în `70, înainte să-l am pe frate-tu.”
Clipesc tâmp privind mașina de cusut care a ajuns la noi în casă în `87-`88, aruncată din nacela prea plină a balonului unei familii de sași puși pe fugă de comunism.
Prin repetiție, minciunile devin realitate. Vopseaua cuvintelor noi se așterne peste inscripția veche, un rând și încă un rând și încă unul, uiți că sub lozinca mirosind proaspăt a existat vreodată un mural in culori tihnite.
Cum a fost copilăria mea până la 2 ani și 7 luni?
Ce te faci dacă singura ta sursă de informații-în lipsa rudelor, vecinilor, fotografiilor-este mama ta, mamă dotată cu un puternic câmp electro-magnetic care distorsionează spațiu-timp și manipulează realitatea?
De ce minte? m-am întrebat adeseori uitându-mă la ea cum intră cu hârlețul în câmpul realității mele, cum desprinde cataroaie și le reașează în structuri noi-zic eu, vechi-zice ea.
Nu minte.
Redecorează.
Când realitatea este o monotonă încercare de a evada, săpând cu lingurița în peretele celulei triste care ți-a fost repartizată de ăl de sus, ce faci atunci când mâinile îți sunt pline de bătături, când nu mai ai unghii și lingurița s-a tocit?
Redecorezi.
Nabucodonosor, Belgia, mașini de cusut cumpărate în `70, bărbați jucați pe degete, femei invidioase.
Nimic nu e așa cum crezi tu, nimic nu a fost așa cum a fost.
-Și ia spune, chiar ziceam la 10 luni Nabucodonosor?
-Ziceai, normal. Ce crezi că te mint?

6 comments
    • feher said:

      Multumesc mult.

  1. misha said:

    LA bookfest nu ne vedem ?! As fi vrut autografe pe amandoua cartile . Prima America si a doua , pe care o s-o cumpar de acolo !
    Saru’mana !

  2. mihai said:

    …..adresa de email Raluca ….?

    ultimul om cu bluza roz coral si nadragi albastru electric venit la VERONA

    • feher said:

      Mihai, poti te rog sa intri pe facebook si sa dai un mesaj privat? Nu l-as pune public. Multumesc

      • mihai said:

        ….pai ziceam ca se vede adresa mea de email

        nu-i bai, trimit de pe fb

        de bine,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: