Povestea idiotului modern

Un prieten mi-a spus că Alain de Botton e filozof de aeroport. Cine mă, domnu ăla care bagă cărți subțiri care te învață să tai cu ața mămăliga religiei sau să aduni cu mătura firmiturile artei călătoriei? Chiar el.
Citesc The News, carte luată dintr-o librărie în Bangkok, nu din aeroport, un volum de 253 de pagini cu tot cu poze, ce-i drept rare pozele, carte care încearcă să explice de ce presa este așa cum este și de ce noi suntem atât de prost informați de presa care este așa cum este și cum se face că ni se rupe de masacrul din Nigeria, ISIS sau alunecările de teren din Columbia și suntem fascinați de chiloții cu elastic făcut din limbă de privighetoare purtați de prințesa Charlotte la botezul domniei sale.
Filozoful de aeroport încearcă să ne dezlipească de ecranele televizoarelor care vomită în sufrageriile noastre adevăruri pixelat trunchiate și să ne explice că Flaubert avea dreptate.

Nenea ăsta, Flaubert, omul care a scris Madame Bovary, credea, la mijlocul secolului trecut când presa nu reușise să se bage cu fiecare dintre noi în așternut și să ne abuzeze urechea și ochii în fiecare seară, că jurnalele duc la idiotizarea poporului. De ce?

Pentru că presa încuraja să lași pe mâna ziariștilor gânditul. Nu-ți mai bate matale capul să gândești, noi culegem recolta monstruoasă de informație, o mestecăm pentru tine și ți-o așezăm în dumicați monoculturali, fast food for thought. Ia dumitale și hrănește-te cu platouașul ăsta de date pe care nu ai cum să le digeri bine, care-ți vin pe gât și te fac să borăști la rândul tău în pălărie cretinisme care devin clichee, sub privirile pline de admirație și lipsite de orice interogație a celorlalți idioți care au citit și s-au hrănit cu aceeași pastă mestecată și servită de jurnale.
Ce au făcut ziarele și presa decât să transforme oameni lipsiți de imaginație, rațiune și curiozitate în persoane bine informate? Flaubert se amăra la mijlocul secolului XIX că idiotul modern are acces la informația la care în urmă cu un veac doar un geniu putea să ajungă și, în același timp, să rămână un idiot, o combinație deprimantă care a dat prostimii autoritate să vorbească.
În România ziarul cu cel mai mare tiraj este foaia cu preturi de fleici și carne de mici oferita gratuit de Kaufland. Pe locul doi este Libertatea cu vreo 70.000 de exemplare, apoi vine ziarul bisericii, ceva cu lumina și credința și apoi Gazeta Sporturilor. Buluc urmează cu tiraje mizere toți dinozaurii trimiși la reanimare de lipsa de resurse de pe micuța insulă cretacică a presei românești. România Liberă, Adevărul, Evenimentul care vindeau milioane în anii `90, au ajuns la 10.000 de căciulă.

Flaubert ar triumfa. Mai puțină presă, mai puțini idioți.

Dar Flaubert nu a trăit în epoca televiziunii, radioului, onlineului, social media și mobilului pe care curg frenetice riuri de imbecilitate. Prostia aleargă prin fibră optică. Dacii hiperboreeni, nasterea latinei din pintecul burebistic, grădina maicii Domnului, Sfânta Parascheva și Ucraina unde, am citit eu pe internet, din cetățenii uciși în conflict sunt decupate organele și trimise în Vestul plin de milionari matusalemici dotați cu inimi de Boris și Svetlana.
Rușii sunt răi, nemții sunt eficienți, japonezii corecți și impersonali, grecii hoți, românii descurcăreți, ungurii xenofobi, sârbii înalți, italienii pitici, spaniolii logoreici, francezii aroganți, englezii bețivi.
Toată lumea știe. De unde? Din presă. Lumea e mică și murdară ca o mână de copil, cum zice Toni. Aș zice că simplă și sărmană ca o masă de seară servită căminului de bătrâni din Tecuci.
Ne așezăm confortabil pe scaunele puse de presă în fața ecranului mare pe care stă să înceapă jurnalul. Nu dăm scaunu nici la dreapta, nici la stânga, nu ne întrebăm nimic. Înăuntrul nostru, făcut covrig, discernământul nostru doarme îmbuibat cu un noian de date nefolositoare.

Noapte bună.

9 comments
  1. ad.rian said:

    Media este nu numai un permanent mesaj – de obicei ininteligibil, bolborosit de prea multa buluceala a stirilor – dar si o dependenta care duduie in creierii si inimile noastre, tovarasi. Ia mai treceti la munca zilnica si silnica.

  2. darwins monkey said:

    Undeva pe un blog/site anti-sistem (zerohedge.com) am gasit cea mai misto formulare in engleza ptr media/tv: bubblevision.

  3. Claudiu Rimboi said:

    As plusa cu o discutie despre accesul acefalului la tehnologie. Acefali + tehnologie = venerarea selfisticului. Era sa adaug ca atata i-a dus capul insa, ce sa vezi? Error 404: capul nu a fost gasit.

  4. Dan Vlad said:

    O mica si inutila corectie: pe locul 2 este Click cu 133.000 exemplare 🙂

  5. nnm said:

    Mai nou avem si blogurile… (fara apropouri)

  6. VASILIU MIRCEA PAUL said:

    Citate (mai deștepte decît Flaubert care, la urma urmelor, NU A FOST DECÎT SCRIITOR):

    „Fiindcă viermele s-a născut simultan cu fructul. În fond, cine a fost Joseph Pulitzer ? Ei, unul din inventatorii presei de scandal (galbene, tabloide) de la finele Belle Époque. Adică încă o ”mică noutate” printre mărețele străpungeri cu care ne-a blagoslovit veacul ăla. Spre deosebire de Gauss, Maxwell, Darwin, Pasteur, Livingstone și mulți, mulți alții, Nea Puliță (de pe Mureșul nost´ ardelean) a străpuns lumea afacerilor americane, vînzînd povești pe placul prostimii (infinit mai toxice decît orice junk food actual). La bătrînețe, ros de remușcări, (cităm: O presă cinică, mercenară şi demagogică va produce, în timp, cetăţeni de aceeaşi speţă, la fel de joasă) și-a reciclat testamentar averea înspre corectarea porcăriilor prin care a adunat-o, fondînd premiul omonim. Numai că, Johann Friedrich von Schiller ne spune clar: Tocmai acesta este blestemul FAPTEI RELE – o datǎ săvîrşitǎ, ea induce şi pretinde mereu mai mult RǍU ! (Das eben ist der fluch der bösen Tat, daß sie, fortzeugend, immer Böses muß gebären !) Fapta rea, scăpată din cușcă, s-a revărsat în lume, măturînd chiar și probitatea intelectuală a savanților de vîrf.”

    „[R.G. Collingwood (filosof şi istoric), O Autobiografie (1939)] Am devenit conştient de o schimbare în rău de-a lungul anilor 1890. Ziarele epocii victoriene şi-au luat ca primă sarcină să ofere cititorilor informaţii complete şi precise despre subiecte de interes public. Apoi a apărut Daily Mail, primul ziar englez pentru care cuvîntul “ştire” şi-a pierdut inţelesul vechi de fapt real pe care cititorul ar trebui să îl cunoască pentru a vota inteligent, şi a căpătat un nou sens de întîmplare sau ficţiune care poate fi distractivă de citit. Citind aşa un ziar, nu mai invaţă să voteze. Invaţă să nu voteze, pentru că se va deprinde să perceapă ştirile nu ca pe o situaţie în care să participe, ci ca pe un spectacol pentru momente de repaos.”

    ”În concluzie, tabloidismul, chiar atunci cînd este complet apolitic, constituie un enorm pericol potenţial, fiind corupt prin însăşi structura lui. Semi-alfabetizaţii săi consumatori nu au discernămînt, iar perfizii căpitani ai literelor de plumb, conştienţi de puterea ce-o posedă, sînt gata să se vîndă pentru şi mai mulţi bani, pentru şi mai multă putere, îndesînd pe gîtul publicului orice scorneală utilă STIPENDIATORILOR.”

    „Dacă nu citești ziarele, ești neinformat. Dacă le citești, ești dezinformat!” (Mark Twain)

    „In stilul anecdotic care l-a facut celebru, Marshall McLuhan descria ziarul modern ca pe “o institutie magica, asemanatoare unui vraci aducator de ploaie. Este scris pentru a elibera sentimente si pentru a ne tine intr-o perpetua emotie. Prin intermediul lui, nu se intentioneaza prezentarea unor scheme sau modele rationale de digerare a stirilor. Ziarul nu ofera vreodata priviri in adancul evenimentelor, ci doar fiorul lor. De fapt, oamenii nu citesc ziarele, ci intra in ele ca intr-o baie fierbinte”.

    • feher said:

      Multumesc frumos, ca de obicei, foarte interesant.

  7. Chiar ai avut nevoie de acel nevolnic narcisist, A. de Botton, ca sa te convingi ca majoritatea oamenilor sunt coplesiti de homeostaza intelectuala, iar mass media se adapteaza audientei?

    Si asa, ca chestie, te inseli daca tu crezi ca noi, astia care ne credem mai luminati, avem vreo alternativa sociala viabila. D’aia nu mai pot ‘Natura’ si legile evolutiei de frustrarile unor sclifositi care vad lucrurile dintr-o perspectiva idealista.

  8. dan said:

    “Nenea ăsta, Flaubert, omul care a scris Madame Bovary, credea, la mijlocul secolului trecut”, poate mijlocul secolului 19, avand in vedere ca Flaubert a murit prin 1800 si ceva.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: