De la Costinești la Grexit în 731 de cuvinte

M-am reapucat să rescriu prima Americă dezgolită, că trebuie să o predau mâine-poimâine la editură.
M-am instalat în canapea, mi-am turnat un pahar de Trapiche și …degetul mic de la piciorul drept a început să migreze spre dreapta, ca falia San Andreas împinsă de mișcările tectonice. Apoi a început să mă mănânce tâmpla și apoi am rămas pierdută în scărpinat, așa cum rămân câinii cu laba la arcadă, adânciți în vise cu Țumpi, Lola și Pegy alergând în zăpada proaspăt căzută.
Apoi mi s-a făcut foame și, după ce am mâncat un sandviș cu icre expirate de acum o săptămână, m-am dus să aștept intoxicația alimentară în dormitor. Asta mi-a adus aminte de anul `92 și alimentara din Costinești de unde am cumpărat o conservă de pate expirată în `88. Jur. A mâncat și Bob și amândouă am stat cu mâinile pe piept așteptând moartea. Cum nu a venit, am plecat la rocoteca unde punkerii cu ghete înalte călcau pe degețele hippioții desculți și băieți cu coșuri și plete încâlcite dormeau în sicriele din lemn de brad care serveau drept masă, pat, coș de gunoi sau troacă de borât. Se asculta Doors și cineva, un neamț prieten cu Bob, adusese o casetă cu Body Count unde Ice T cânta ”Fuck the Police” și punkerii săreau mai dihai pe degețelele fragile și murdare ale hippioților evazați.
Ce-o mai face neamțul, cum dracu îl chema, avea o față de șoarece și o românească altoită, ”vaaai ce-am alergit după tine” a strigat într-o seară pe plaja din Mamaia unde plecasem noi, toți rocării din Costinești ca să…nu mai știu ce.
Icrele nu mă ucid. Hai că mai încerc o dată să mă apuc de scris. Mă reașez pe canapea, îmi reumplu paharul cu Trapiche, iau o gură și mă decid să intru pe cărturești.ro, să văd cum stă America dezgolită 2, dacă mai e în top. Competitivă, cum mi-a zis maică-mea să fiu, așa sunt.
Canci top. Nici măcar Adriana Săftoiu nu mai e în cele mai bine vândute 10 cărți la Cărturești. Băi frate, ce ți-e și cu doamna asta. Cum să scrii o carte în care spui că zici dar nu zici chestii pe care tot poporul le bănuiește și pe care tu, în calitate de consilier, ar fi trebuit să nu le scrii, că vorba aia, ce încredere o să mai aibă în tine cineva când tu dai pe goarnă toate nimicurile, zvonurile și ocheadele pe gaura cheii care dau cu căcuță în exact omul ăla care te-a angajat să îl consiliezi. Cum să mai iei consilier o slujnicuță care aleargă la editură, nici măcar nu așteaptă să crăpi, se duce la editură să te pârască acuzându-te de imoralitate când ceea ce a făcut mneaei este taman o amoralitate? Și lumea să se înghesuie să citească trebile ăstea murdărele ca degețelele hippioților din rocoteca de la Costinești. Dar uite că nu mai e în top. Dar cine e?
”Supunere” a lui Michel Houellebecq, cetățeanul cu cearcăne a cărui caricatură a apărut pe prima pagină a revistei Charlie Hebdo cu o zi înainte de atacul fraților Kouachi, cine își mai aduce aminte de frații Kouachi, care apoi au fost uciși într-un asediu inegal, lăsându-ne dezamăgiți că jurnaliștii și polițiștii și ceilalți morți de la Hebdo nu au fost răzbunați iar lui Houellebecq probabil că i-au intrat chiloții-n fund o vreme de frică. Cred și eu. Cui dracu să nu-i fie frică de oamenii fără simțul umorului? Mie, de exemplu, mi-e al dracu de frică de CTP, ăsta mi se pare incapabil să înțeleagă o glumă. Pentru lipsa asta a umorului ar trebui să primești certificat de handicapat. Dar asta înseamnă că CTP ar avea pensie de handicap și că ar avea acces gratis la muzee, parcări și ar avea bilete de tren gratuite.
Și nici Iohannis nu cred că stă taman bine pe glanda umorului. Dar la nemți, săracii, asta e o chestie genetică. Deși se mai întâmplă accidente. Uite de pildă asta: https://www.youtube.com/watch?v=Afl9WFGJE0M.

Săracii greci. Je suis Charlie am zis toți dar nimeni nu zice Eímai Yani̱s. Nici nu trebuie, că Yanis nu a murit ci tocmai a pus o hamsie la prăjit. Poate ar trebui să scriu o carte despre Grecia. Elada dezgolită de la buget în jos.
Hai că a mai trecut o zi. Mâine sigur mă apuc de carte. Noapte bună.

4 comments
  1. sdsyndicate said:

    Neamtul respectiv de la rocoteca plian de sicrie, era de fapt din Tg Jiu si il chema Cornel, plecat din frageda pruncie in Germania capitalista;) Era in gasca de “nemti” cu alt gorjean, Edi, croatul Ivica si nativul Thomas. Intr-adevar, meritul lor maxim e ca au bagat Body Count in Romania;))

  2. VASILIU MIRCEA PAUL said:

    Vax Adriana Săftoiu ! Oricum ați ales „the wrong target”. Luați exemplu de la poetesa Ioana Nicolaie care astăzi își lansează volumul de ”Lomografii”. (what the heck… ?). O laudă-sprijină însuși piramidalul Marius Chivu. Cum, nu știți cine-i Marius Chivu ? Poftiți și ”degustați” (era să spun ”mîncați c…t”, dar mă abțin – MC NU SE ABȚINE).

    ”În ziua Sf. Muceniţe Enata şi Valentina (10.02) rubrica “nimicuri la puterea π” dintr-o revistă românească cu pretenţii elitiste, ne serveşte următoarea ştire (sexistă): A fost o săptămînă tristă. Mai întîi, a murit X… Apoi a murit Maria Schneider, actriţa franceză căreia îi datorăm cea mai spectaculoasă pilozitate pubiană din istoria cinema-ului (în Ultimul tango la Paris, fireşte). Dacă vi se pare puţin acest lucru… (M.C.)

    Dacă voi preciza că nefericita puştoaică franceză este ½ româncă (după mamă), se vor trezi (oare) la viaţă unele corzi sufleteşti autohtone, dincolo de misoginism ? Pentru că, la urma-urmelor, M.C. asta este (absenţa totală a spiritului se îmbucă perfect).

    Dumnezeul internetului, recte Wikipedia, pune lucrurile la punct: întîi, faptul că biata fată, practic, nu şi-a cunoscut tatăl. În termeni sociologici “familie destrămată”.

    Apoi, la cruda vîrstă de 19 ani, intră pe mîna lui Bertolucci (31), gras, transpirat şi extrem de manipulator… făcea anumite lucruri pentru a observa reacţiile mele.

    Nici marele Brando (actor de geniu veritabil, 47 de ani – cam dus cu sorcova) nu era cel mai competent ”asistent parental” spre călăuzirea unei tinere printre “meandrele” porcograficului scenariu.

    Aşadar, în mijlocul orgiei, vine “scena cu untul” – o chestie dezgustătoare despre degete, anusuri şi lubrifianţi naturali (???). Pare-se că nici vestitul performer american nu era lămurit de la bun început cum stau treburile. Juna Maria nici atît. În realitate scenariul a fost aranjat de italian “la inspiraţie” chiar pe parcursul filmărilor (aşa funcţionează geniile – prin iluminări subite). Cert este că, 35 de ani after, Schneider a declarat că a plîns cu lacrimi reale, simţindu-se umilită, ba chiar un pic violată.

    Nimeni nu şi-a cerut scuze (vorbim de bărbaţii filmului). Franco-românca nu a mai acceptat niciodată să joace scene dezbrăcate, Brando nu a mai schimbat nici un cuvînt cu Bertolucci, et alte regrete post-coitum. Tristă-i carnea (dar suficient de mulţi $ înveselesc orice).

    Scrofelnicul regizor marxist nu s-a sfiit să declare DUPĂ moartea sărmanei Schneider: S-a întîmplat prea devreme, înainte de a putea să o îmbrăţişez tandru… şi, în fine, să o rog să mă ierte. Maria m-a acuzat că i-am furat tinereţea şi astăzi mă întreb dacă nu cumva chiar este adevărat.

    Prea devreme după 40 de ani ? Sfîntă Mare Neruşinare ! Mai bine tăcea.

    Acu’ să fim drepţi: nici fătuca n-a fost chiar uşă de biserică, avant et après Letzter Pariser Tángo. Însă derapajele morale privesc exclusiv viaţa ei privată, fără intenţii comerciale, aşa cum ne-au obişnuit o grămadă de vedete ― masculine şi feminine, la egalitate (& la grămadă): Elizabeth Taylor (†23 Martie 2011 – fie iertată), Warren Beatty, Madonna… completaţi singuri lista, nu-s puţini.

    Dormi în pace Maria Schneider ! Există ŞI români care plîng tinereţea ta furată.”

    Evident că sînt încă și mai porc decît Bertolucci, aruncînd povești despre femei abuzate pe blogul unei femei.

    Oricum, dacă îl aveați pe ”seraficul” Marius Chivu în spate scuteați timpul pierdut cu controlul poziției cărții la cărturești. Dar Dvs. sînteți prozatoare, nu ”poetă”. Și, deh, ”românul e născut poet”.

    • feher said:

      O sa radeti dar i-am trimis prima carte lui Marius Chivu. Nu m-a invrednicit cu un raspuns.

      • VASILIU MIRCEA PAUL said:

        Dar cum să se ”învrednicească”, atunci cînd nucleul ”gîndirii” sale constă în părul pubian (alb, rar și foarte mort) al Mariei Schneider ? Oricum mai am la inventar niscai măgării gigantice ale individului, promovate entuziast de ”barbă-cu-burtică” &

        „Mega Maximus Philosophus Andrei Pleșu împarte lumină în Adevărul din 18 Februarie a.c.: câţiva tineri care au început pur şi simplu prin a trimite o scrisoare, câteva comentarii încă din liceu. E cazul lui Marius Chivu, de pildă, pe care l-am simţit plauzibil. Dar trebuie să fie ceva acolo, adică să fie cineva care să scrie neobişnuit de bine, percutant, expresiv, cuceritor într-un fel sau altul, provocator, ori care are o idee neobişnuită,… Într-adevăr, învățăcelul lui Pleșu este plauzibil, percutant, cuceritor, și, mai ales, PROVOCATOR.”

        „Una și mai și, semn că misoginismul personajului nu-i decît o excreție secundară a „reptilei hoitare”:
        Revista Time a făcut o retrospectivă a anului trecut prin prisma vorbelor celebre rostite de diverse personalităţi. Iată cîteva: “L-am prins.” (Barack Obama după uciderea lui Bin Laden); “Aceasta e ţara mea şi voi muri pe pămîntul ei.” (Hosni Mubarak); “Oamenii mei mă iubesc şi vor muri ca sa mă apere.” (Muammar Gaddafi); …”Europa se află probabil în cel mai critic moment de la Al Doilea Război Mondial încoace.” (Angela Merkel); “Oh, oau ! Oh, oau ! Oh oau !” (Ultimele cuvinte ale lui Steve Jobs). DILEMA Nr.413

        PROVOCATOR, gagiul ! Fără (minim) un kilogram de lămîi pe limbă, dai în primire! Prăvăkația, tavarișci, prăvăkăția !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: