Oktoberfest, mândria Brașovului cu ficatu bătătorit. Începe pe 3, se pregătește de pe 27.
Mutați mașinile, nu mai aveți voie să parcați aici până hăăt, probabil 17 septembrie. O bandă de nylon prinsă de semne de interzis parcarea se întinde ca un maț gol și trist, fluturând în briza fierbinte a amiezii. Mașini de poliție veghează strada. Poliția locală, distinși domni cu burți cuprinse cu greu de cămăși bleu ciel stau tolăniți în loganuri pictate cu dungă albă. Nimic nu mișcă pe stradă. Nu ziua. E cald și portarii tocmiți de firma organizatoare a Oktoberfestului se plictisesc la intrarea în curtea liceului sportiv unde s-a înălțat marele cort al berarilor.
Dar noaptea, noaptea se schimbă treaba. TIR-uri uriașe huruie pe strada îngustă. Se descarcă, se pocnește, se dă cu spatele, țiiiiu-țiiiiu-țiiiiiu fac motostivuitoarele care dau jos mese și grinzi și țevi și ce-o mai fi.
Și oamenii strigă comenzi care umplu aerul fierbinte, se aleargă și intră prin ferestrele deschise, te lovesc în burtă, te scoală din pat.
Ce oră e frate? 12.30. Păi ăștia nu ar trebui să respecte legea și să interzică orice activitate după ora 22 pentru că e zonă rezidențială și pentru că zgomotul e infernal?
Sun la poliție. 112. Îi spun centralistei ce vreau, cine sunt și că vreau să fac o reclamație, ea mă dă la urgențe de unde iritat, operatorul mă trage de urechi că asta nu este o urgență și că, oricum, au autorizație să construiască noaptea.
Este operatorul 11 și este nervos că mai are două apeluri în așteptare așa că zice la revedere și mă trimite după mure.
Sun la poliția locală unde domnu Constantin, de serviciu, mă anunță senin că organizatorii au autorizație de la Primărie ca să muncească noaptea și n-are ce să le facă.
Pe bune? Adică asta cu poliția care este în slujba contribuabilului nu se pune? Poliția e badigard la niște băieți care au pus-o de un festival al șprițului și apără TIR-urile și se bate pe burtă cu portarii dar nu e în stare să le zică stop joc când e încălcată legea?
Care lege?
Legea 61/1990. Legea bate o autorizație. Zice avocatu. Nu și polițistul care nu vrea, de fapt nu poate să facă nimic.
Hm.
Noaptea camioanele huruie. 11 TIR-uri trec pe sub fereastra mea într-un cortegiu de scrâșnete și motoare enervate. La 5 se mai liniștesc.
Polițistul Grigore mă anunță că o să fie tot așa și când o să trebuiască să strângă bâlciul și că, dacă e să-l întreb pe el, era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Nu erau bețivi, drogați, copii d-ăștia care ies ca la manifestație din cârciumile găunoase ale orașului și mai și, mi-e și rușine să vă spun doamnă, mai ne și oferă chestii, vin fetele și ne oferă, că au chef, înțelegeți, după ce sunt drogate și bete.
Domnu Grigore de la Poliția Locală nu mă poate ajuta. Au autorizație doamnă și nu pot intra decât noaptea cu TIR-urile în oraș. Doar noaptea.
Dar viceprimarul Loga nu e de acord. Spune că legea e lege și că trebuie să termine lucrările la 22.
Păi și eu ce fac domnu Loga, că poliția zice că au autorizație?
Păi cum să aibă, vă zic eu că s-a făcut ședință cu jandarmeria și tot, comandantul Aldea știe, că a făcut instructajul. Nu au voie să muncească după 22.

Și nici măcar nu a început.
Dar nu-ți fă griji, poate mâine să mai vină niște camioane cu bere. Da` ălea sunt mici-mă asigură Marius, unul din organizatori.
Încă o luptă pierdută. Căzută în falia dintre cele două plăci continentale ale administrației și poliției, stau agățată între telefoane care nu rezolvă nimic, într-o lume a cuvintelor goale.
Între timp frate-miu a vorbit cu organizatorul. E băiat fain, zice. Mace, îl știi, băiat fain. Dacă stați în zonă vă dă vouchere să beți gratis.Trebuia să le fi găsit în poștă dar, probabil, mi-au fost ciordite de vecinii ticăloși sau poate de poștaș.
Vouchere și scuze.
Nu am primit nimic.
Mă simt din nou umilă, mică și turtită de neputința de a călări valul de nesimțire cu care te tratează autoritățile române. Noapte bună.