1 an cu Kim Jong un de România
Deunăzi, am vorbit cu un prieten din Brașov. Era supărat că niciodată, dar absolut niciodată, în România nu a avut parte de ceea ce se cheamă în limbajul de biznis follow-up. Nimeni nu îl întreabă cum i-a mers campania. Nimeni nu încearcă să afle, la câteva luni după o colaborare, dacă e mulțumit de rezultate sau ar dori să schimbe ceva.
Lipsa de follow-up, autismul temporar de care suferim ca nație, ne împiedică să privim înapoi, să ne întoarcem la locul întâmplării (oricum ar fi, bună sau rea) și să ne străduim să pricepem ce a fost rău, ce a fost mediocru, ce am putea să facem mai bine.
Mașinuța noastră nu știe să dea cu spatele.
Blocată cu fața la viitor, nația fuge de trecut, uitându-l într-o săptămână.
Are o grămadă de treabă nația. Uite pe Antena 3 e ceva cutremurător, pe România TV este senzațional, pe Realitatea șocant și pe B1 zguduitor. Toate stațiile de știri au aprins neoanele de breaking news și poporul pavlovian sosește bălos la trocuța cu haleală.
Ce ai mâncat ieri?
Nu știu.
Ce ai mâncat acum o săptămână?
Nu știu.
Îți amintești de știrea cu arestarea lu cutărică?
Parcă. Dar oricum toate știrile cu arestările sunt la fel.
Dar îți amintești știrea cu genunchiul parcat într-o clinică din Turcia?
Hm. Era cu Andreea Marin sau…?
Odată ieșit din bătaia reflectoarelor, subiectul poate să-și dea chiloții jos și să facă un răhățel la baza scenei. Nu mai contează. Nimeni nu se mai uită la el, că deh, i-a trecut vremea.
Ce zi e azi?
20 septembrie.
Ce se întâmpla acum un an pe vremea asta?
Habar nu am.
Păi haide să îți reamintesc. Acum un an…ape, ape, ape, tânărul social-democrat Ponta, călca hotărât pe piciorul al cărui genunchi o să-l trădeze curând, dar el nu știe asta, pe Arena Națională închiriată pentru lansarea candidaturii dumisale exact de ziua lui.
http://casajurnalistului.ro/ziua-nationala-lui-victor-ponta/
Vlad Petreanu scria că închirierea Arenei a fost bătută în cuie cu doar 3 zile înainte de eveniment, vădind o prietenie trainică între Oprescu și PSD-escu, oricare ar fi el. Contractul de închiriere încheiat cu Primăria București a fost semnat de Bogdan Petre Tănase, directorul de atunci al Administrației Lacuri, Parcuri și Agrementr, acum șeful administrației cimitirelor.
Scandalul Oprescu s-a învârtit mult în jurul cimitirelor. Cititi mai mult aici. http://www.mediafax.ro/social/dosarul-lui-oprescu-dna-buget-atipic-de-mare-pentru-administratia-cimitirelor-care-avea-contracte-ce-aduceau-mita-14702321
Ce vreau să zic?
Că marea Unire de care Ponta vorbea la lansarea candidaturii (mai multe aici: http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18144200-victor-ponta-isi-lanseaza-sambata-candidatura-alegerile-prezidentiale-ziua-arena-nationala-sunt-asteptati-70-000-oameni.htm) se făcuse cu ani înainte, probabil în 2012, ianuarie, odată cu distrugerea lui Boc.
Revenind la Arena Națională, Mazăre, Oprescu, Ponta, Dragnea, toți cei prezenți acum un an pe stadion, cu foarte mici excepții, au dosare penale sau sunt în vizorul DNA. Însă banii? Unde sunt banii? De ce nu recuperează banii? Ce am putea face noi ca lucrurile ăstea să nu se uite, să nu fie măturate sub covoraș, să nu ne scape?
În primul rând să învățăm să întoarcem capul și să privim înapoi cu mânie.
Remember, remember the 5th of November.
Asta presupune să citim ce s-a scris atunci și ce s-a spus atunci:
http://www.petreanu.ro/2014/12/10/cat-a-costat-inchirierea-arenei-nationale-pentru-lansarea-lui-victor-ponta/
feher 
Bem fericiti bere expirata si mici stricati pe fundalul indragitei melodii “Banii mei, banii mei, ce-ati facut cu ei”. Si, iertaciosi si plangaciosi din fire, zapam canalele virtuale ale patriei reale asteptand alte marete nenorociri. Si, in nici un caz recuperari de bani furati. Ca nu ne priveste.