Castelul e alb și neted, cu un luciu de călcâi de bătrân care de 6 ani nu și-a părăsit scaunul cu rotile, zidurile și-au pierdut asperitățile, cresc fragile spre cerul vânăt al după-amiezii. Nu-i nimeni în castelul lui Carlo al V-lea din Lecce, toți italienii sunt la shopping sau la masă și în sălile albe e un ecou rece, de îmbrățișare nesinceră.
Expoziția de instrumente de tortură de la etajul unu e pustie și bilingvă, ca un sat unguresc din Harghita și șocul explicațiilor cruzimilor incredibile la care omul își supunea aproapele pentru cele mai nevolnice vine, îngheață și mai tare aerul în jur.
Avem gulere de lemn și țepușe de metal, măști din fier care îți ascundeau fața sub chipul unui mistreț, piramida din lemn sau scaunul cu țepi, toate folosite-spun inscripțiile, mai cu seamă pentru femei, cele cu gura mare, care comentau, care nu își știau locul, care nu înțelegeau că trebuie să asculte de bărbat, biserică și mai cu seamă de bărbatul care lucrează la biserică.
Și uite și iron maiden și menghina de cap sau cârligul de care erai atârnat cu greutăți prinse de picioare până îți pocneau omoplații și apoi coloana, să nu uităm roata sau lavița pe care erai întins, legat și tocat mărunt de un călău cu o rangă de metal în răgetele extaziate ale mulțimii care aducea prinosul unei olițe cu cachi sau pipilică și le arunca pe tine. Uite și pâlnia care te umplea cu apă până recunoșteai că ai uitat să iei pâine sau să duci gunoiul.
Dar metoda asta nu a dispărut, nici asta și sigur metoda smulsului omoplaților se folosește și acum în lume, indicatoarele nu spun unde, dar oricum nu în Italia, nu în lumea civiizată unde numai anul trecut, pe o autostradă pustie, mai pustie decât castelul din Lecce, o mamă și copilul de 3 ani au fost ciuruiți de gloanțe de mafie. http://www.thedailybeast.com/articles/2014/03/20/the-little-boy-mowed-down-by-the-mafia.html. O moarte rapidă de care acum 200 de ani beneficiau numai familiile nobile.
Femei chinuite, femei captive în mariaje din care nu ieșeau decât cu picioarele înainte, femei care nășteau bărbați care schingiuiau femei care nu ascultau de bărbați care nu le-ar fi făcut rău dacă ele nu ar fi dat din clanță și nu i-ar fi înebunit de cap cu căcățișuri când ei aveau de condus lumea și de ferit umanitatea de vrăjitoare ca mamele sau surorile sau verișoarele lor.
Sau ca doamna de la casă care se uită acră pe deasupra ramei ochelarilor la noi, ăștia doi vizitatori care, ce dracu căutăm aici? Ieșiți afară că s-a oprit ploaia.

Afară, cocoțate pe tocuri, italience suple bocăne decis pe piatra cubică a străzilor întortocheate ale orașului baroc. Nigerieni în cămăși de mătase verzi trase peste ițari tot din mătase, tot verzi, vând brizbrizuri. Ironic, cei cuceriți acum 500 de ani cu metoda mărgelelor din sticlă colorate, încearcă aceeași schemă pe noi. Le iese.
Femeile sunt din nou victime.
Asta sau sunt meteodependentă.