Sosia lui Traian Băsescu

Prietena mea Sorina a fost ieri la dezbaterea Frontline la care au participat doamna Oana Gheorghiu de la Dăruiește Viață și doctorul Raed Arafat.
“E curat Traian Băsescu.”
Nu doamna Gheorghiu. Dânsa, cel mult, e doamna Maria Băsescu.
Doctorul Raed, secretar de stat în Ministerul de Interne, este exact ca Băsescu.-așa a spus Sorina, nicidecum oripilată. Cum nimeni nu a fost oripilat la sfârșitul celor 2 ore și 45 de minute de dezbatere când spiciul mumei SMURD-ului a fost chiar aplaudat.
Ce a vrut să spună Sorina?
Că doctorul sirian are vorbele la el, că le asmute asupra ta ca pe o turmă de pisici flămânde, care miaună, se freacă de tine, îți vâră coada în gură și te ceartă că nu le dai de mâncare. Vorbește mult, rar, apăsat și tare domnul Raed. Are o demnitate evidentă, o sensibilitate contondentă și o logoree care îngroapă întrebările sub avalanșe de vorbe.
Dacă încerci să îl întrerupi se supără. Asta nu e o dezbatere, plec dacă nu rezolvați problema. Păi unde să plecați, abia ați venit. Haideți să nu-l supărăm pe domnul Arafat. Doamna Oana Gheorghiu pune o întrebare și cere sinceritate. Întreabă dacă doctorul Arafat și-ar fi internat copilul într-un spital românesc în noaptea cu pricina. “Dar fiți sincer domnule Arafat, nu ne…”
Doctorul Arafat e nervos. Ridică tonul. “Vă rog să nu ridicați tonul la mine.” cere doamna Gheorghiu. “Dar nu mă întrerupeți, nu mă întrerupeți!!”
În sală se murmură. Băi frate, asta îl enervează și omu pleacă, să nu-l mai enerveze.

Începe o perorație lungă. Cu date, cu număr de salvări, cu explicații și referiri la situații similare din alte țări. Orice oraș din lumea asta dacă trecea printr-un astfel de dezastru ar fi avut unitățile spitalicești depășite. Nu puteam să băgăm toți răniții, 88 în stare gravă la arși și la Floreasca, mutam dezastru din stradă în spital, era imposibil. Trebuia să împrăștii răniții la urgențe, așa se face. Ministerul Apărării mi-a dat 2 avioane și SMURD mai are 2 avioane, dar trebuiau medicii să solicite transferul. Eu nu pot să fac nimic. Când în alte țări au fost dezastre similare și sistemul medical a fost depășit, pacienții au fost mutați în țările din jur, dar zborurile erau scurte, 50 de minute cu elicopteru, nu 2 ore cu avionul cât facem noi până în Olanda.
Adunarea e mesmerizată, Oana Gheorghiu stă să pocnească, Raed cere să nu fie întrerupt. Aflăm că sâmbătă medicii israelieni erau deja aici, discutând transferuri, duminică a venit oferta Belgiei prin ministerul belgian al apărării, apoi ambasada Olandei a zis că ajută și ea iar medicii belgieni au fost rugați de colegii olandezi să facă și pentru ei trierea bolnavilor care pot fi transferați. Deci duminică. Vorbele cad monotone ca darabana bătută de pietricele pe burta mașinii.
Lumea ascultă dar nu știe ce, îngropată sub cuvinte care se aștern peste coșciugul dezbaterii noastre. Care dracu e dezbaterea că nu se dezbate nimic, Arafat este Sheherezada.
Ba nu. Este Traian Băsescu. Curajul lui de a veni la dezbatere, de a răspunde întrebărilor, de a se lua de piept cu societatea civilă, de a spune..hop, ce a zis? “Noi nu transferăm din lipsă de competență ci pentru că am avut oameni competenți puțini pentru astfel de situații”.
Multă lume competentă, puțini oameni.
Timpul trece, microfonul e încleștat în mâna lui Arafat. Recunoaște că s-a greșit cu părinții lui Alexandru care au ajuns în Bruxelles iar băiatul lor rănit în Austria. Care e problemaaaa? S-a recunoscut, li se decontează biletul. Dar în afară de asta, unde s-a mai greșit?
Nu s-a greșit nicăieri. Intervenția a fost fără greșeală. Gestionarea spitalelor în caz de dezastre? Nu s-a greșit. Doar cei care arată cu degetul fără să aibă informații complete, ei au greșit și greșesc.
Sala geme sub reproșul lipsei de solidaritate. Arafat e pornit. Spune că noi ăștia, de dăm cu rahat în activitatea lui și a colegilor lui, suntem vinovați pentru crearea unui vid de responsabilitate. Oamenii nu mai vor să se implice pentru că le este frică. Nu mai vor să își asume o intervenție.
Doctorul Raed Arafat ne îndeamnă la prudență. Să cumpătăm cine spune și ce, căci informațiile sunt toxice și media minte și sunt interese.
Să nu ridicăm piatra. Să…
Jap, din spate țâșnește un costum. E agresiv, urlă în microfon. Se recomandă, târziu, este un justițiar de-a stânga doctorului Arafat, la rândul lui medic. Plastician. Nu rețin numele. Îi cere imperativ doamnei Gheorghiu să lase microfonul jos ca să poată el să vorbească.
Spune că sunt camere sterile. Sala mugește. Chiar și tata SMURD îl contrazice, încearcă să îl calmeze. Știm toți despre cele 9 milioane de euro investite de băieții lu Oprescu în secția de arși niciodată funcțională. “Există cameră sterilă dar nu e funcțională.”
Se țipă. Se iese la țigară. Se pun filmulețe cu medici străini care proslăvesc activitatea colegilor din România.
Bătălia e câștigată.
Oamenii ascultă, orele curg. Raed este un rockstar în devenire. Vorbește și vorbește și la final mulțumește pentru invitație în timp ce Oana Gheorghiu declară că nu a primit niciun răspuns sincer și că omul este la fel de opac ca sistemul pe care îl reprezintă. Ea nu este aplaudată și nici felicitată și nimeni nu e trist când dispare singură în bezna curții.
Concluzii:
Suntem un popor profund misogin, gata să fie fermecat de vocea tunătoare și siguranța grăitoare a unui bărbat. Pe lângă el, orice femeie pare să-și tragă nasul și riscă să ajungă în borcanul cu eticheta țață.
Traian Băsescu are un frate sirian.
Jumate din noi, ăia, băsiștii, respirăm ușurați. Hai că se poate cu Jucătoru băieți, hai că se poate!!!
După un neamț, în România nu o să vină o femeie președinte.
După un neamț o să avem un președinte sirian. Vă spun.

PS. Două chestiuni. Mi s-a atras atenția că domnul Arafat este palestinian, deși născut la Damasc. Și am aflat numele costumului coleric: Călin Alexandru. Medic plastician Călin Alexandru. Aduceți-mi aminte să nu-mi pun țâțe la el când trec prin criza de 55 de ani.

8 comments
  1. ad.rian said:

    Un reportaj ca un sotron, sarit din patratica in patratica, din astenie in ipohondrie, din fandaxie in apoplexie. Si da, am aflat ce stiam: suntem misogini in asteptarea ocuparii definitive a islamului mondial invingator sub viitoareavpresefintie a dlui Arafat. Sau pe turceste, ca arabeste inca nu stiu, Hairola!

  2. stefanbragarea said:

    Sincer vorbind, paralela propusă mi se pare absurdă. Dl. Arafat are merite incontestabile în fondarea și coordonarea SMURD. Evident, activitatea SMURD are lipsuri, însă a-i imputa toate neajunsurile dlui Arafat este ridicol. Iar temperamentul sudic rămâne temperament sudic.
    Suntem totuși într-un sistem în care sunt relativ puțini cei care își fac impecabil treaba.

  3. upn said:

    domnul Smurd nu stie sa dialogheze. stie (si ii place) sa se auda vorbind, ii place cum ii place preotului de la tara sa auda babele la colturi vorbind intre ele “ai auzit maica ce frumos le-a zis”, babe ametite de cuvinte pe care nu le inteleg, ce sa mai zicem de mesaj.

    o facut el ce o facut bine cind o creat smurdul, dar pe pozitia actuala mi se pare depasit, arunca doar nori de fum sa nu vedem imparatul gol. unii chiar vad doar fumul, ca babele de mai sus.

  4. claudiu.rimboi said:

    Am urmarit si eu online dezbaterea (???) si am avut sentimentul ca urmaresc un monolog dojenitor la adresa celor care-si permit sa puna semne de intrebare. V-ati asteptat cumva la altceva de la domnul Arafat? Ce-ati fi vrut? Sa-si puna cenusa-n cap si sa emfazeze el insusi sincopele pe care – din nou, in mod tragic – doar el le-a mirosit atat de amanuntit incat ar fi fost – fatalitate – singurul care si le-ar fi putut turna in cap intr-o astfel de dezbatere? Niciodata. Domnul Arafat si-a aparat institutia si pozitia, lucru previzibil pe care l-ar fi facut cei mai multi dintre noi. Cum le-a aparat? Aici e-aici: le-a aparat refugiindu-se in transeele termenilor tehnici pe care-i stapaneste foarte bine, pentru ca este – fara doar si poate – un profesionist. Eu nu sunt un specialist in materie de servicii de urgente medicale insa am ramas cu senzatia ca ar fi fost nevoie de un pitbull blindat cu cunostinte tehnice in domeniu pentru a combate eficient avalansa de proceduri aduse in boxa martorilor de domnul Arafat. Din pacate nu s-a aratat, m-as fi bucurat sa se intample. Din cauza unor probleme de receptie n-am putut fi martor la intrebarile doamnei Gheorghiu insa citind in articol intrebarea legata de internarea copilului in acea noapte pot emite o opinie: Mai ales judecand dupa efecte n-a fost cea mai buna intrebare, cu tot respectul pentru doamna Gheorghiu. Era evident ca isi va irita interlocutorul si – cred eu – acest lucru nu este cel mai potrivit daca vrei sa-l faci pe om sa vorbeasca. Tactica din “A few good men” functioneaza doar in filmele americane, din pacate.
    In final imi permit sa consemnez unul din episoadele tactice interesante in discursul domnului Arafat, episod pe care nimeni nu s-a straduit sa-l amendeze in vreun fel. Zice domnul Arafat (citez din memorie): “Oameni buni, in situatii de tipul celei prin care am trecut este total neconstructiv ca presa sau alte persoane sa puna la indoiala decizii sau proceduri, este vital ca toata lumea sa puna umarul si abia dupa depasirea crizei sa se analizeze la rece sincopele.” Nimic mai adevarat, insa trebuie spus ca aceasta fraza nu isi avea rostul in dezbaterea de aseara, una de analiza la rece. Nici eu nu m-am prins in momentul ala ca as fi incercat sa intru in legatura cu voi. M-am prins – ca si multi altii, probabil – abia dupa ce s-a terminat, dupa cum a si intentionat domnul Arafat.
    P.S.: Despre misoginism s-ar putea sa ai dreptate. Ne vom edifica dupa ce o sa te decizi sa candidezi.

    • feher said:

      Claudiu, omul este de neoprit. Acum, reascultind inregistrarea, imi dau seama ca se contrazice gros. Iar povestea cu constructivitatea este exact linistea pe care o cerea Iliescu, linistea ca sa poata ei sa lucreze. O mizerie d-asta deontologic. Ca sa termin si eu cu o povestioara, aseara s-a uitat pe streaming si un amic care a fost la Colectiv. Si a zis ceva foarte adevarat. A zis ca omu face parte din categoria “cind aia naspa par buni”. Asta patim noi. Mereu. Noapte buna.

      • claudiu.rimboi said:

        Nu stiu cat de naspa e Arafat pentru ca nu ne-a lasat sa ne dam seama. Cred insa ca a fost foarte abil in a trimite discutia pe teren propriu in conditiile in care s-a prins ca nu are cine sa-l combata in acel moment. Ceea ce e – intr-adevar – naspa.

  5. (Oare unde este butonul de abonare la blogul dvs?)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: