Nu vă supărați, unde e biroul de ore pierdute?
Grupul de spanioli umple vagonul cu s-uri repezite. Ssinaia, Brassov, Nossferatu, Dracula nu are s dar tot simți unul în graseierea r-ului. Trenul se desprinde de peron, soarele apune, pădurea se strânge în jurul șinelor de tren. Oprim în Comarnic, Breaza, Câmpina, Florești Prahova, apoi oprim în câmp în locuri neștiute, în gări ale iepurilor, vulpilor și oilor, oprim să coboare gândaci și să urce muște surdo-mute care vând bâzâieli chinezești și aripioare de albină fabricate în Vietnam.
Trenul oprește și stă și stă. Minutele curg. Zecile de minute. S-urile se întețesc, ssssspaniolii ssssporovăie, din ce în ce mai tare, din ce în ce mai sssscoși din minți de ….
What issss going on? pocnește întrebarea în vagon.
Unul din călători cu limba engleză la el și un computer deschis la un excel, explică: posibil să așteptăm trenuri care vin dinspre București.
Yesss, yessss. But why we sssstay here? We ssssseeee no train.
Așa e. Trenurile nu vin, nu pleacă, nu trec. Poate acceleratu care vine dinspre București stă în fața lui InterRegio al nostru, se înfruntă ca doi pistolari. Care clipește primul, pierde. Nimeni nu clipește. Trenurile nu au pleoape.
Spanioloaica de la geam explică: la noi, în Spania, avem AVE. Și dacă o călătorie cu trenul dureză mai mult de 2 ore, AVE ne dau despăgubiri. De la Madrid la Barcelona sunt peste 500 de kilometri, îi faci în 2 ore.
Omul cu excelul pufnește. E din Oradea.
From Oradea to Bucharest with train I travel for 14 hours.
Spaniolii bulbucă ochii. Nooooooo!!!!
Siiiiiiiii!!!!
Noooooo!!!!
14 ore ar ajunge din Madrid la București. Cu trenul lor AVE. Atât ar face, poate chiar mai puțin.
În vagon se lasă tăcerea și se fac calcule. Cu 300 de kilometri pe oră ai ajunge …hoooo-paaaa!!!!
Trezit ca o bestie uriașă din somnul care l-a pocnit în câmp, trenul se pune în mișcare.
Apoi, după 50 de metri, pică iar în catalepsie.
Două doamne revoluționare vor să caute nașul, să-l întrebe ce se întâmplă, să își primească înapoi ora pierdută între gunoaie, în ceața, undeva lângă Buftea.
Nașul nu e de găsit. Nici ora pierdută în ceața câmpiei. Cin s-o caute?
Se pleacă. Ajungem cu 1 oră mai târziu la București. Și, ce credeți că ați pierdut? Doar n-a plecat din loc. N-avea unde. Trenurile nu circulă.
Romonia eleata.
Apai, Raluca : daca stai, este confortabil dar nu prea ai despre ce scrie (ai , dar nu intr-atata de acut …).
Daca pleci ori-incotro, ai despre ce scrie, insa pe seama pataniilor pe care le tragi pe pielea ta.
Asa incat nici nu stiu ce sa-ti doresc mai mult : sedere serena sau la mai multe scrieri atat de frumoase, platite insa, la urma urmelor, cu sanatatea ta ? Si vorbesc serios : platite cu sanatatea ta.