Chinezul, cangurul și crystal meth-ul

Crystal methamphetamină, canguri și chinezi. Cei trei “C” care au rupt Australia pe genunchi.
În fața gării, în miros acru de pipi, îngropați în cârpe și în ei, sunt iubitorii de crystal meth. Robyn spune că sunt foarte mulți, că e un flagel, că sunt vlăstarele familiilor care …Că, de fapt,  nu au o familie, că mami și tati s-au intersectat într-un șopron și apoi el, viitorul junkie, a fost țapul ispășitor pentru toate nenorocirile care s-au abătut asupra mamei, inclusiv pumnii lu tătuțu venit răngi din port. Căci Australia este și locul în care bătaia nevestei făcută cu vigoare este încă o practică națională. Așa zice Robyn, așa confirmă datele guvernului australian:

• One in six women experience violence from a current or former partner
• So far in 2015, 63 women have been killed in alleged domestic violence incidents
• Indigenous women are 34 times more likely to be hospitalised due to domestic violence
• Domestic and sexual violence against women costs the nation A$13.6bn ($9.6bn, £6.3bn) a year

Nu știu cum au făcut calculul, o fi din facturi din spitalizări, o fi din cheltuieli de judecată și înmormântare, o fi din mormanul de sticle pe care el le-a spart în tâmpla ei, din scaune făcute guler și topoare de șnițel îndoite în occipitalul decedatei.
Prim-ministrul a scos la bătaie în septembrie 100 de milioane de dolari pentru un program de prevenire a violenței în familie. Asta înseamnă educație, asta înseamnă mutat sticla cu spirt la 1,8 metri de aripa albatrosului alcoolic, ca să nu o ajungă, asta înseamnă că “ne-ar trebuuuuuuiiiiii, o mie de ani să reclădim…”. 100 de milioane de ani, asta ne-ar trebui.
Sau un influx de chinezi blânzi și buni, care să domolească sângele rău al localnicilor.
S-a rezolvat și asta. Chinezii au venit. Cu cash. Au cumpărat blocuri, mall-uri, fabrici de lactate, terenuri. Au cafenele și hoteluri, au cazinouri și coaforuri. Lui Val nu îi plac chinezii. Nici lui Robyn. Privesc cu neîncredere cum domnul Li și doamna Yung care li s-au cățărat în pat, acum le trag plapuma de pe picioare și le ciordesc perna. Tinerii australieni nu mai au cum să își cumpere apartamente, prețurile sunt imense, prohibitive sunt prețurile, zice Val. 1 milion de dolari costă două camere în Melbourne, cum să nu coste când la noi, în 2007, 500.000 de euro era un 100 metri pătrați într-un bloc debil la marginea Cișmigiului?
Cum să nu coste când scuipi 16 dolari pe un pahar de shiraz?
Și dacă nu cu banii chinezilor, cu firfireii cui să uzi însetata industrie de construcții?
12 miliarde de dolari australieni au fost investiți de China în 2014 în piața imobiliară din Australia. Un articol interesant despre cum spală bani triadele în Oz, citiți aici: http://www.abc.net.au/news/2015-10-12/chinese-investors-flooding-billions-into-australian-real-estate/6841816
Daaa, guvernul australian e îngrijorat dar nu a făcut nimic împotriva chinezilor hapsâni, de fapt cine ar opri 12 miliarde de dolari, doar pentru că au o dungă de jeg pe guler? Banii nu are miros, de fapt ei nu există, cum ar spune Adrian Minune.

Sunt aidoma cangurilor, a căror prezență e anunțată de indicatoare galbene plasate pe marginea șoselelor, dar pe care nu îi vezi, sute de kilometri, decât în mormane de oase și blană gri, putreziți la marginea drumului. Sunt cu 9 milioane mai mulți decât anul trecut, zic statisticile, distrug pășunile cu 9 milioane de guri în plus, așa că pocnește-i duduie cu mașina. Șoseaua trece printre hoituri de pui înțepeniți, cu burțile umflate de căldură și adulți trimițându-și cozile vânjoase în șosea, răsturnați sub ciocurile ciorilor care sculptează în carnea moartă.
Și apoi brusc, când dispar indicatoarele și nu mai crezi că o să vezi vreun cangur vreodată, din iarba înaltă, ciulite 2 câte 2, urechile ascuțite împung aerul. Sunt 3, ba nu, sunt 13, uite-i și pe ăia pe deal. Sunt 53. Se uită concentrați la tine, turistul uimit care a coborât din mașina trasă grăbit pe stânga, alergând ca netotul, cu aparatul în mână. Sunt primii canguri vii pe care îi vezi și ei răspund cu stupoare la stupoarea ta. Nici ei nu au mai văzut Ralucă Feher. Ia te uită ce neghioabă, cum a lăsat mașina pe avarii, își zic apoi, realizând că nu e nimic interesant la o Ralucă, dispar pe rând, în salturi svelte prin iarba imensă, sub cerul roz turbat, ca obrazul tumefiat al unei doamne pocnite din dragoste de concubin.
Crăciun fericit, deci. Și bucurați-vă că nu aveți crystal meth, canguri și chinezi!