Confuzii geografice: Clujul, Brașovul și Teleormanul

Cristos a înviat! se răstește semipareza unui cerșetor adunat pe o bancă lângă biserică. Arată ca un gargoyle rătăcit din gura căruia nu curge apă de ploaie ci rugăminți fierbinți.
Dă-mi și mie doamnă ceva, dă-mi un leuț să-mi iau de mâncare, susură de sub broboadă o femeie făcută sul lângă intrarea în Sfântu Nicolae.
Alți 4 cerșetori, cu pungi decorate cu fotografii cu iepuri, toți cu chipiuri de ceferiști și mustăți cleioase, reazemă pereții toaletei bisericii.
Iote bre, ăștia au făcut WC aici, îmi zic. Deștept lucru, nu pierzi Învierea din cauza unor mațe stricate. WC temeinic au la Sfântu Nicolae, cu termopane mari, maronii și cu scăriță placată cu gresie pe care să ne rupem gâții iarna, dar oricum iarnă nu o să mai fie niciodată. Pare curat și brusc îmi doresc să mă spăl pe mâini, să fac un pipi și să mă spăl pe mâini și să-i mulțumesc Domnului pentru toaletă și să-i spun că uite că se poate precum în cer așa și pe pământ, curat și termopanat.

Dar bufnițele nu sunt ceea ce par, cum bine ne-a zis Twin Peaks, căci WC-ul cu ferestre mari este un soi de bucătărie în care tronează o giga-hotă sub care ard lumânări într-o cădiță de inox ciuruită, inundată de un lichid cleios.
Sunt sufletele lumânărilor pierite pentru VII și pentru MORȚI.
Cu mâna greblă, un muștiuc știrb curăța găurile, eliberându-le pentru noi lumânări. 1 leu una, o iei din biserică, cum intri pe lângă doamna făcută sul de lângă poartă.

Muștiucul spune Doamne Ajută!!!
Miroase a urină. El miroase a urină. Mă gândesc că a intrat aici, crezând și el că e toaletă și când a văzut că e cu lumânări, s-a scăpat pe el.
Urină și ceară arsă.
VIII și MORȚII.

Doamne Ajută!
În răcoarea bisericii, sfinți zgribuliți privesc strâmb umanitatea venită la cerșit favoruri de la Ăl de Sus. În dreapta, în spatele unei mese, se ascunde o femeie îmbrobodită. Vinde lumânări, iconițe, icoane, giga-icoane, cărți, catastife, nimicuri de surdo-mut de tren. Pe masă e o cutie pentru donații. Scrie pe ea: donații pentru bolnavi. Imediat lângă, pe un scaun este o altă cutie pe care scrie: donații pentru operații chirurgicale. La 3 metri, pe o altă măsuță este o altă cutie pe care scrie: donații pentru bolnavi gravi. Încă una anunță că în ea este așteptat mărunțiș pentru bolnavi cu afecțiuni pulmonare.

Mă uit după canceroși, cardiaci, diabetici.
Nu au ajuns la o segmentare dibace, pe tipologii de boli.
Dar dacă se suprapun bubele? Dacă chirurgicalul e și grav și dacă pulmonarul e chirurgical?
Cum facem împărțeala donațiilor?

Preotul calcă atent, folosindu-și cârjele de plastic. Un enoriaș ghiduș întreabă: și-a rupt piciorul la ski?
Se râde înfundat.
Popa încearcă să scape de o coafată care îi explică cum se face treabă la Cluj. Nu poate să fugă, femeia îl urmărește ca o muscă rea.
La Cluj e mai bine ca la Brașov, au mai multe cutii pentru donații, strâng bani pentru cei cu nasul coroiat și pentru fetele cu sânii mici, pentru doamnele cu căderi de calciu și pentru bărbații cu complexe de cocoșel.
În Cluj e mai bine.
Lumânările se ard în viluțe cu gresie mai scumpă, termopane mai profesioniste, inoxuri mai lucioase. Cerșetorii lor au pungi decorate cu poze mai frumoase, zâmbete mai profesioniste și, în loc de Cristos a Înviat! aruncat la 3 săptămâni după sărbătoare, la Cluj există un tratat de cântecele de cerșit, întocmit de un grup de sociologi experți în psihologia creștină.

Și au toaletă la biserică la Cluj. Pentru vii și pentru morți. Că și ei, morții, au nevoile lor. Și votează. Uite d-aia o să câștige Boc alegerile.
Sau ăla era Dragnea?